Ultima zi de competiției, întâia zi de așteptare a decernării premiilor Hop 2025

text de Alexander Hartmann pentru revista Thespis a Galei HOP

„Fără eroi, nu am fi aici niciunii.”

Este replica unuia dintre multele personaje din Insula Dreptății, un spectacol-colaj după textele „Orestia” (partea I), „Agamemnon” de Eschil, „Medeea” de Euripide și „Medeea” de Seneca. Momentul de grup, interpretat de Costinel Antone, Raoul Ipate, Teodora Tudose și Rania Zane, cu care a debutat ultima zi a Galei Hop, s-a constituit ca exponent al prezentărilor din ediția curentă a Galei: debut alert, convenții interesant gândite și momente cu înaltă intensitate, în care conexiunea spectatorilor cu actul scenic și cu actorii a funcționat fără cusur, dar și situații scenice insuficient exploatate sau care au recurs la clișee, care nu aduc niciun câștig real jocului scenic.

O remarcă generală: ceea ce este îmbucurător este că prezentările au fost în prima zi mai ezitante, în a doua zi au devenit mai sigure și mai pline de sensuri, culminând cu ultima zi a Galei, când concurenții au mizat totul (sau nimic), aruncând scuturile pentru a dezvălui personajele. Această evoluție ascendentă subliniază încă o dată importanța unor evenimente precum Gala Hop, care le permit actorilor pe de o parte să-și exerseze talentul și meseria, și, pe de altă parte, să învețe de la oameni cu experiență și unii de la ceilalți într-un sector teatral care rareori oferă oportunități pentru formare profesională continuă și în care afirmarea actorilor la început de carieră rămâne o provocare majoră.

La proba impusă, Denissa Rogoz, în ciuda problemelor tehnice (o microfonie supărătoare în prima parte a monologului), ne-a dezvăluit cu candoarea specifică vârstei personajului o fetiță timorată de bullying-ul de la școală, care profită de orice ocazie spre a căuta protecția care-i lipsește. La fel ca la proba liberă, Aurelian Culea în monologul Directorului din „În zori lumina e mai aspră” de Mihaela Michailov a avut un gând clar care a motivat fiecare acțiune scenică, a știut cum să creeze tensiunea necesară prin începutul non-verbal, prin alegerea acțiunilor fizice și dozarea replicilor, timbrului vocii și a pauzelor. Păcat că a inserat câteva clișee, care nu au făcut decât să contrasteze cu parcursul bine planificat și interpretat.

Câteodată poștașul sună de două ori, dar pe scenă e mai bine fără final de două ori. Ania Petrean în rolul Marei din „Maternal” de Alexandra Badea a dovedit o atentă analiză a personajului, cu motivațiile sale intime, și a interpretat rolul cu măsură și sensibilitate. Păcat că dorința de a sparge convenția celui de-al patrulea perete a diminuat efectul dramatic al finalului monologului, altfel excelent dozat ca acumulare de tensiune.

„Cine e Medeea? De ce e Medeea?” – sunt întrebări cărora Denisa Tudose a încercat să le găsească un răspuns în interpretarea personajului Medeea din fragmente din „Medeea” de Euripide și inserții proprii. În interpretarea rolului, Denisa Tudose a plecat de la motivația personajului, demonstrând universalitatea condiției femeii atunci și acum: „Trăiesc într-o societate în care legile impuse de bărbați se răsfrâng asupra femeilor. Care-au iubit o iubire care-a uitat să iubească înapoi.”

O posibilă replică a venit de la Iason, interpretat de Costin Stăncioi în momentul It’s Not You, It’s Medeea, text bazat pe fragmente din „Medeea” de Euripide. Un moment bine împărțit în intenții și gânduri, cu accente bine plasate în punctele esențiale, interpretat echilibrat și cu umor de Costin Stăncioi.

Momentul interpretat de Petra Andreea Panait, În numele ei după textele „Hypolit” de Euripide, „Troienele” de Euripide, „Hoeforele” de Eschil și „Antigona” de Sofocle a dezvăluit un dozaj fin între dramatism, sinceritate, furie și vulnerabilitate. Veronica Odagiu a interpretat o Hecuba imobilă, parcă încremenită în tragismul situației, plină de ură și de  dorința de răzbunare, fără nicio urmă de sensibilitate. Confesiunea lui Buse Özgül în rolul Iris din „De cealaltă parte a lumii” de Alexandra Badea a impresionat prin sinceritatea și simplitatea cu care a ales să-și dezvăluie vulnerabilitatea.

Cătălina Gulan a găsit dozajul ideal în interpretarea monologului Ralucăi (după personajul Rekai) din „(In)corect” de Leta Popescu, condimentând replicile cu activitățile practice și luând publicul ca partener mut într-un dialog alert, livrat cu măsură și umor. În contrast cu evoluția de proba liberă, la proba impusă, Alex Gabera a ales să-și condimenteze momentul cu reclamele originale la produsele amintite în monologul lui Anton_frumos din „Vrabia” Letei Popescu. Deși interesant ca procedeu, inserarea reclamelor a fracturat monologul, diminuând forța umorului replicilor, punând mai multă presiune pe Alex Gabera să transmită oful personajului într-un mod în care publicul să-l recepteze mai bine.

În rolul Olgăi din „În zori lumina e mai aspră” de Mihaela Michailov, Andrea Mihaela Cuc a găsit calea de a exprima fidel stările și intențiile personajului, utilizând acțiuni fizice corect alese pentru a figura contextul, respectiv teroarea în care trăiește Olga: mersul în cerc cu număratul pașilor este o imagine ilustrativă pentru situația evreilor obligați să muncească forțat în condiții mizere în ghetou, în lagăre sau acasă la ofițerii care îi păzeau.

Așteptând cu nerăbdare decernarea premiilor Hop 2025, le urăm tuturor competitorilor mult succes și să se bucure de harul pe care-l au în cât mai multe roluri pe scenă.