Curiosul caz al DansActorului. Ziua întâi

Au început preselecțiile pentru cea de-a XXII-a ediție a Galei HOP (Gala Tânărului Actor). Juriul este format în acest an din: Oana Cristea Grigorescu (jurnalist cultural), Florin Fieroiu (coregraf), Lari Giorgescu (actor), Gabi Lupu (jurnalist cultural) și Oana Leahu (regizor).

Text: Andrei Crăciun

Tema acestei ediții este „Teatru coregrafic. DansActorul ca fenomen al teatrului actual”, director artistic fiind Gigi Căciuleanu. Preselecțiile continuă miercuri și joi. Câteva zeci de actori și-au anunțat prezența.

Preselecțiile de la Gala HOP din această vară au o altă vibrație. Totul începe de la micile detalii logistice. Se desfășoară în sala de repetiții de la etajul IV al Teatrului Național, într-o atmosferă mult mai intimă și, să spunem, mai studențească.

Tinerii actori au avut mai puțin public – o senzație plăcută, dar și ciudată de atelier plutind peste întâlnirea dintre maestrul Căciuleanu și tineri.

Dacă în anii trecuți, actorii aveau de luptat cu Cehov, Shakespeare, Pirandello, pe textele cărora însă, pe de altă parte, se puteau sprijini, acum au fost nevoiți să se bazeze mai mult pe inspirația personală.

Am văzut și un moment așezat în trena șlagărului „Hai cu mine” al formației vocal-instrumentale de gangsta-rap BUG Mafia, dar și un tânăr cu nas de clovn întrebându-se de ce poartă totuși un nas de clovn pe scenă.

Am reținut și texte inspirate de Van Gogh sau muzică la zi sau altceva – texte despre stelele căzătoare pe care nu le atinge nimeni.

Una peste alta, actorii acestei prime zile au încercat să se ridice la înălțimea așteptărilor lui Gigi Căciuleanu (și a exercițiilor) pe care acesta le propunea. S-a văzut efortul.

Era vizibilă dorința tinerilor de a-l impresiona pe artist, dar era la fel de vizibil că școala românească de teatru dă încă puține instrumente de mișcare scenică. Am văzut talente cu un instinct formidabil pentru coregrafie, dar și un orizont de lucru larg înainte.

Cu alte cuvinte, Gala HOP din acest an e posibil să le dea tinerilor noștri actori ceva de care au mai acută nevoie.

Am văzut intrări neliniștite, dar și splendide în încăpere și curioase spirale ascendente și fraze la sol și o încercare duioasă a DansActorului de mâine de a se naște într-o sală de repetiții de la un etaj dinspre cer.

Un singur lucru nu s-a schimbat din verile trecute: aceeași căldură care sufocă Bucureștiul, aceste amieze când actori foarte tineri se rătăcesc în labirintul din teatrul național, pentru a coborî apoi înspre garniturile de metrou, cu gândurile rămase în spate, la decizia jurului.