Din întunericul căutării se naște autentica reprezentare

„Până și cel mai senin cer poate fi cel mai întunecat iad…”, a spus un personaj dintr-un text contemporan pe scena Galei Hop, în prima zi de competiție. Se aplică și reciproca: din cel mai întunecat iad, din emoțiile, îndoielile și frământările muncii cu sine, pe un text ales sau impus, se poate naște lumină. Și pentru concurenții care au urcat astăzi, 28 august, pe scenă, în fața juriului competiției și a publicului, într-adevăr a ieșit la lumină rezultatul pregătirii momentelor pe care au ales să le prezinte.

Aflată la a 27-a ediție, Gala Hop se concentrează pe autenticitate, punând în lumină măiestria actorului în folosirea artei sale, cu un minimum de mijloace, uzând, cu justă măsură, de instrumentele primare ale fiecăreia și fiecăruia: gândul care determină cuvântul emis de voce și acțiunea corpului. Actrițele și actorii din competiție, acționând sub impulsul gândurilor, dau măsura talentului și a meșteșugului, a gradului în care își stăpânesc meseria.

Momentele la alegere au fost alternate cu momente pe texte impuse, într-o succesiune care a suscitat atenția permanentă a publicului. Așa cum preciza regizorul Erwin Șimșensohn, directorul artistic al Galei, a existat și o a treia probă, în care concurenții au fost filmați interpretând un fragment de scenariu de film, dintre cele puse la dispoziție cu generozitate de către profesorul, actorul, scenaristul și regizorul de teatru și film, Emanuel Pârvu.

Filmările au putut fi vizionate înaintea fiecărei probe impuse a candidaților și au pus în valoare talentul concurenților de a transmite prin intermediul camerei de filmat. Totodată, acestea au arătat și că este nevoie ca actoria de film să fie aprofundată în școală și că diferențele între a face film și a juca pe scenă, în fața publicului, trebuie explicate actorilor, care au nevoie să capete experiență și în această privință.

Am văzut multe intenții bune, mulți candidați au demonstrat o înțelegere corectă a ideilor, a temelor, a pretextelor și subtextelor, unii dintre concurenți au reușit să treacă peste emoții sau, mai exact, să le transforme în energie și să le încorporeze în prestația de pe scenă. Mai sunt, desigur, de îmbunătățit aspecte care s-au ivit din cauza emoțiilor necanalizate spre atingerea scopului, din insuficiența timpului necesar înțelegerii tuturor intențiilor și/sau din lipsa de timp pentru construcția parcursului rolului și/sau din timpul insuficient pentru fixarea parcursului prin suficiente repetiții.

Dintre aspectele recurente în momentele prezentate care trebuie îmbunătățite menționez concentrarea pe cel mai eficient mijloc în rezolvarea unei situații, alegând fie cuvântul, fie ilustrarea acestuia, niciodată împreună, în același timp. Sigur că sunt culturi și oameni care vorbesc nu doar emițând sunete, ci tot corpul participă în transmiterea mesajului destinatarului. Doar că, la teatru, vorbirea „cu mâinile” reduce din încărcătura emoțională atașată gândului, disipând inutil energia și micșorând impactul celor spuse asupra spectatorilor. O problemă care va găsi rezolvare prin cât mai mult exercițiu, astfel încât actrițele și actorii aflați la începutul carierei să capete mai multă încredere în sine și în forțele proprii specifice artei lor.

Un alt aspect spre a cărei rezolvare candidații trebuie să dedice mai mult timp este delimitarea mai clară a ideilor din text prin variere și pauze cu valoare de punct în reprezentarea intențiilor personajelor. Lipsa punctului la finalizarea unei idei poate determina confuzia privitorilor, îngreunând inutil comunicarea dintre scenă și sală, dintre actori și spectatori.

Câteva momente s-au remarcat, dintre cele prezentate în cadrul secțiunii cuprinzând probele la alegere. În ordinea în care au fost aduse în fața publicului, un moment bine închegat a fost prezentat de Ioana Cojocărescu, denumit „Probă Magda”, prezentat ca text propriu cu inserții din „Pescărușul” de A.P. Cehov, un text realist despre condiția actorului aflat la început de drum. Alte momente în care protagoniști au reușit să-și evidențieze atuurile au fost „Acorduri” al Andreei Alice Preda și „Despre efectul dăunător al tutunului”, după A.P. Cehov, al Mirunei Gabriela Olteanu.

Un moment interesant, îndelung planificat, a reprezentat, cu destul de multe emoții, și Mihai Mocanu cu adaptarea după Matei Vișniec, „Sufleorul fricii”. Protagonistul, pe viitor, va reflecta cu siguranță la dificultățile auto-impuse și piedicile pe care berea le poate pune, buclucaș, în calea prestației la superlativ.

O reală provocare s-a dovedit proba impusă, pe un monolog în versuri al unor personaje shakespeariene. Pentru candidați au fost alese, din piese foarte cunoscute ale Bardului, cinci monoloage ale unor personaje masculine – Hamlet, Claudius, Macbeth, Richard al III-lea, Shylock – și cinci ale personajelor feminine – Julieta, Viola, Lady Macbeth, Katarina, Helena –, candidații putând opta pentru monologul pe care l-au considerat cel mai reprezentativ pentru sine.

Aici provocarea a constat în distanțarea de ademenitoarea versificație în rimă, identificarea gândurilor din spatele cuvintelor și reîmpărțirea textului într-o secvență coerentă logic. Dintre cei care au reușit să dea viață personajelor îi putem menționa pe Cătălin Vîlcu în rolul lui Hamlet din piesa „Hamlet”, Actul II, Scena 2, și Theodora Pintilie interpretând-o pe Katarina din „Îmblânzirea scorpiei”, Actul V, Scena 2.

Le urăm succes candidaților în continuare și așteptăm cu nerăbdare să le urmărim evoluțiile în a doua zi de competiție.

 

Text de: Alexander Hartmann

Foto: Andrei Gîndac