HOP… Și-am ajuns în Cetatea Actoriei!

Acum douăzeci și șapte de ani, a fost construită o cetate, pe numele ei Gala HOP. Și, deși din punct de vedere istoric poate că nu se compară, ca longevitate, cu altele de felul său, putem spune cu siguranță că cei care i-au trecut până acum pragul i-au fortificat zidurile și au păstrat-o în suflet pentru totdeauna. În al patrulea an de la relocarea cetății în Alba Iulia, noii săi „cavaleri” o apară folosindu-se de gând, cuvânt, voce și corp, instrumente primare în arta lor, fiind motivați de același scop măreț: descoperirea și, ulterior, păstrarea autenticității actorului. Pe scurt, bine ați venit la Gala HOP 2024!

Una dintre bătăliile cele mai grele ale cavalerilor noștri de anul acesta este proba impusă, unde se duelează cu același „inamic”, William Shakespeare. După prima zi de concurs deja am întâlnit o Viola sinceră, șarmantă, dar vulnerabilă (Antonia Scutaru), o Katarina care își maschează tristeța prin blândețe (Theodora Pintilie), o Helena cu o determinare greu de clintit (Ileana Ursu). Surpriza, însă, a constat în faptul că ne-am întâlnit cu un Richard al III-lea care, deși calcă pe cadavre (sau pe cranii, la propriu și figurat), este și extrem de amuzant și „plăcubil” (Cătălin Vîlcu) și cu un Hamlet rebel, vandalizator, al cărui tată mort te-ai aștepta să fie, de fapt, șeful unei bande de motocicliști (Adrian Rîmboacă). Putem spune, deocamdată, că ne bucurăm de faptul că actorii au scuturi și armuri suficient de rezistente încât vorbitul în versuri și cuvinte complicate, shakespeariene, nu îi doboară. 

Când vine vorba de proba la alegere, cuvântul care o descrie cel mai bine este „creativitate”, iar povestea generală împletește o tematică diversificată, care ne oferă o înțelegere a micilor bătălii pe care actorii poate că le duc în viețile de zi cu zi. Deși întâlnim des „persoane care nu transmit niciun fel de emoție”, Bogdan Ifodi a reușit să ne sensibilizeze jucând, cu sinceritate și umor, tânărul îndrăgostit iremediabil. În caz că vă întrebați care este sensul vieții, Anamaria Popa (pe care, în ciuda introducerii sale privind numele des întâlnit, eu nu o voi uita niciodată, fiind prima actriță care m-a și ne-a „blestemat”) ni l-a relevat: secretul este să continuați să respirați. Numărul 13 i-a purtat noroc Mirunei Gabriela Olteanu, în conferința ei despre abuzurile în familie și nefericire conjugală. Și deși nu am aflat până la urmă de la ea care sunt efectele dăunătoare ale tutunului, acum știm de la Mihai Mocanu, un adevărat magician al zonei nonverbale și al focului, că „unul dintre cele mai frumoase lucruri în viață e să bei o bere”. Și, bineînțeles, având în vedere contextul, nu ar fi putut să rămână neglijată discuția despre condiția tânărului artist. Astfel, Ioana Cojocărescu și Andreea Alice Preda ne-au împărtășit, prin texte originale, dezamăgirile, temerile și…speranțele actorilor la început de drum, care au avut mai degrabă parte de dezaprobare decât de încurajări (mare păcat!). 

Deși poate că este neobișnuit să sfârșești cu începutul, aș vrea să o citez pe Maria Moroșan, cea care a spart gheața în prima zi a competiției și care, în momentul ei din „Prima facie”, a declarat că „Azi am fost câștigătoare”. Totuși, eu zic că nu numai ea, ci toți actorii din competiție, ar trebui să se simtă în permanență, nu numai pentru o zi, câștigători, datorită talentului cu care sunt înzestrați. Și, bineînțeles, nici noi spectatorii nu suntem privați de urcarea pe podium: premiul nostru este șansa de a ne bucura pentru încă câteva zile de micile spectacole oferite de acești cavaleri curajoși. 

 

Text de: Andreea Bichir

Foto: Andrei Gîndac