Exercițiu de admirație: cine sunt personalitățile care îi inspiră pe tinerii actori de la Gala HOP?

Mai sunt câteva zile până se va da startul Galei HOP, cel mai important concurs cu rol de formare și mentorat al tinerilor absolvenți de Teatru din România. Nouă dintre cei care au trecut de preselecții și vor evolua pe scena de la complexul Vox Maris, din Costinești, între 3 și 6 septembrie, evocă, într-un gest de reverență și gratitudine, personalitățile culturale pe care le admiră.

de Florina Tecuceanu

Alex Macavei, Tiberiu Enache, Dan Pughineanu, Maria Teodora Filip, Maria Teișanu, Bogdan Ujeniuc, Claudia Moroșanu, Nadina Cîmpianu, Norbert Boda au răspuns la întrebarea: „Ce personalitate culturală de la noi admiri și de ce?”.

Alex Macavei

Una dintre personalitățile culturale față de care am o semnificativă admirație este Eugène Ionesco. În opinia mea, acest reprezentant al avangardei teatrale reușește magistral să sintetizeze și să exprime, prin modalitățile artistice specifice, viața și legile acesteia.

Personajele puternic colorate în exterior, dar lipsite de esență, captive în vidul existențial al omului modern, mă îndeamnă parcă să încerc să stau puțin, în timp ce totul se mișcă în jurul meu.

Tiberiu Enache

George Cocoș, Ioana Corban, Alexandru Iurașcu, Claudia Chiraș, Daniel Chirilă, Loredana Cosovanu, Alina Mîndru, Paul-Ovidiu Cosovanu, Dumitru Georgescu, Adriana Aldea, Adrian Dima, Alex Cătănoiu, Cosmina Olariu, Alex Popa, Paul Radu, Eliza Teofănescu, Ștefan Craiu, Tudor Morar, Nicole Burlacu, Irina Sibef.

Probabil vă gândiți că niciun nume din cele enumerate nu se încadrează în categoria personalități culturale, dar eu am să vă spun că depinde de momentul în care veți citi răspunsul la această întrebare. Persoanele enumerate mai sus sunt colegii cu care eu am lucrat de-a lungul timpului și care mi-au marcat evoluția artistică într-un fel sau altul. Îi admir, îi urmăresc și o să le urmăresc devenirea în ceea ce numim personalități culturale. Poate că acum nu recunoașteți niciun nume din cele menționate de mine, sau poate că ați auzit numele vreunuia dintre ei, la un moment dat, fugitiv, fără să vă dați seama. But just you wait.

Dan Pughineanu

Pentru faptul că este un exemplu de profesionalism, pentru modestia şi talentul de care dă dovadă, pentru munca enormă şi dragostea infinită pentru Teatru, îl admir pe domnul Victor Rebengiuc.

Maria Teodora Filip

Îmi place foarte tare Răzvan Vasilescu. Mi se pare cel mai bun exemplu de energie pe care o poate avea un artist pe scenă indiferent că este vorba de teatru, muzică sau orice altă artă.

De curând, am fost la un concert de muzică și l-am descoperit pe Gabriel Bălașa – zeul percuției. Avea cel puțin zece instrumente în față și tot mai scotea câte unul dintr-o trăistuță cu bucuria unui copil care are multe jucării. Parcă în el era un zeu al ritmului, se lăsa purtat. Nu îl mai vedeai pe artist, vedeai Muzica.

Îl admir din suflet pe Tom Hanks pentru transparența pe care o are în fiecare rol. Cred că este un actor care se apropie de personaj cu umilința care lipsește de cele mai multe ori în mediul actoricesc. Nu știu exact care este adevărul, dar eu simt când îl văd că își asumă un alt mod de a gândi și nu lasă să se vadă părerea sau ego-ul artistului.

Maria Teișanu

Ar trebui să vă zic câte un mare reprezentant al fiecărei perioade. Sunt mulți pe care îi apreciez, dar ce spun acum se poate modifica peste o lună. Depinde ce mă inspiră într-un anumit moment. Acum mă inspiră tot ce mă face să mă gândesc la sufletul meu de azi. Nu ştiu cât v-am răspuns, dar e tot ce pot momentan.

Bogdan Ujeniuc

Îi admir pe Eugène Ionesco și pe Matei Vișniec. Ador scrierile lor care vor fi actuale și peste o mie de ani. Acești doi oameni surprind perfect dedesubturile vieții și ironizează defectele oamenilor într-un mod foarte plăcut.

Claudia Moroșanu

Întreaga lume este plină de personalități culturale demne de admirat, de urmat, de studiat. Eu fiind fană poezie, aleg, acum, să dau două nume contemporane: Nora Iuga și Ivcelnaiv. În legătură cu prima pot spune că, pe lângă stilul și temele abordate, care îmi surâd, mi-a plăcut și povestea legată de ziua când a început să scrie, în clasa a doua. Ea a simțit o vibrație puternică în timp ce tatăl ei cânta la vioară un poem de Jeno Hubay și muzica a început să se transforme ușor, ușor în cuvinte.

Ivcelnaiv e un anonim care scrie pe gustul meu și care a reușit să-și creeze o identitate artistică minunată. Simt că rezonez cu pasiunea lui și cu joaca cu care abordează viața și arta.

Foto: Dragoș Fidu

Nadina Cîmpianu

Imola Kézdi, actriță la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. O actriță curajoasă, pasionată, care fascinează prin măiestria și inteligența cu care își construiește rolurile. Când spun Imola Kézdi, mă gândesc instant la forță, sensibilitate și prezență scenică.

Norbert Boda

O personalitate culturală și un artist pe care îl admir mult este Kendrick Lamar, pentru că a revoluționat cultura muzicii hip-hop prin mai multe moduri. Kendric Lamar utilizează în construcția versurilor sale un sistem narativ complex și deseori vorbește prin prisma altor personaje (reale sau fictive), evidențiind astfel perspective diverse asupra subiectelor abordate.

Kendrick este un artist care încearcă să își trateze cât mai obiectiv subiectele, chiar și atunci când ne vorbește despre întâmplări personale. Muzica sa nu ne oferă răspunsuri sau morale directe. În foarte multe piese cântă teatral și toate albumele lui sunt conceptuale. Albumul intitulat „Good Kid, M.a.a.d. City” m-a influențat foarte mult și m-a ajutat în perioadele mai negre ale vieții.

Albumul „DAMN” a câștigat premiul Pulitzer pentru muzică, primul album hip-hop care a reușit să câștige un astfel de premiu. Prin ceea ce face, Kendrick Lamar a adus o veridicitate artistică care lipsea în cultura muzicii hip-hop.

Din păcate, nu pot să vorbesc de o personalitate culturală din România care să fi avut același impact pe care l-a avut Kendrick asupra mea, atât emoțional, cât și intelectual.

Totuși, dramaturga Elise Wilk a scris piesa „Avioane de hârtie”, spectacol pe care l-am și montat ca regizor, și care, în opinia mea, are multe din caracteristicile pe care le-am descris mai sus la Kendrick. Elise Wilk reușește să prezinte multe perspective diferite și fire narative, toate sub influența anturajului și al abandonului matern, teme și tehnici care se regăsesc și pe albumul „Good Kid, M.a.a.d. City”. Dacă ar fi să transform piesa într-un musical, multe din abordările teatrale ale lui Kendrick de pe albumul „To Pimp a Butterfly” le-aș implementa. Acum, că mă gândesc, piesa are cumva același „flow” ca albumul respectiv. O admir mult pe Elise Wilk pentru „Avioane de hârtie”, o piesă pe care o voi avea în suflet, probabil, pe veci.