Gigi Căciuleanu: l’Homme et la Folie
Mai mult poet al mișcării și mai degrabă matematician al dansului decât simplu coregraf, Gigi Căciuleanu depășește barierele dintre cuvintele care îi explică profesia și, totodată, vocația.
de Raluca Cîrciumaru
Se situează undeva la granița dintre dansator, profesor, regizor, coregraf, desenator și scriitor – iar toate acestea se rezumă la calitatea sa de creator. Cu lejeritate, pasiune și libertate, reușește să construiască de fiecare dată produse artistice complexe, preocupat fiind de toate aspectele care constituie un spectacol, în profunzimea lor: text, coregrafie, scenografie, muzică.
Astăzi director artistic al Galei Tânărului Actor HOP, Gigi Căciuleanu rămâne o sursă de inspirație și o gură de aer proaspăt în ceea ce privește domeniul în care teatrul și dansul se întâlnesc și formează un produs omogen și inseparabil. „Poetica” sa vizează, în egală măsură, implicare completă, instinctivă și tehnică stăpânită pe întregime. Tinde spre momente de sinceritate, pure și nestingherite de grija pentru rigorile esteticii sau clișee. Astfel, coregraful se distanțează deopotrivă de dans și de actorie spre a găsi, undeva la mijloc, o formă de expresie cu totul sinceră și de sine stătătoare căreia să îi corespundă conceptul hibrid de dansactor.
„Vorbesc dansatorului și îi spun: în primul rând, te rog să te descoperi pe tine însuți. După aceea, începi calculul, după aceea începi să structurezi. Dansul este nimic și tot, pentru că finalmente nu e nimic mai efemer decât un moment dansant. Dansul este format din acele momente dansate așa cum organismul este format din atomi.”
Provenind dintr-o familie ale cărei rădăcini se întind din Sankt Petersburg, până în Atena, Gigi Căciuleanu își amintește cu multă candoare de bunicii săi: rusoaica vorbitoare de șapte limbi străine care cânta la pian și a fugit din țara sa cu doar o biblie și un cactus în mâini, și basarabeanul care se închina viguros când trecea pe lângă o biserică, deși normele timpului pedepseau un astfel de comportament. Așa a crescut artistul Gigi Căciuleanu – înconjurat de muzică, de poezie, de cărți și de credință, într-o locuință mică și aglomerată din inima Bucureștiului.
Ulterior, pașii îl poartă spre Școala Tehnică Superioară Specială de Coregrafie. Luase premiul întâi atunci când, pe neașteptate, este exmatriculat din ciclul primar pentru că părinții săi își pierduseră slujba. Dosarul în care figura tatăl său părea să atârne greu în calea educației elevului. Astfel, deznădăjduit, aparent privat de visul de a deveni dansator, își găsește consolarea în serile în care familia îl duce la spectacole de balet. Mânat totuși de spirit artistic, este apoi ajutat să confecționeze un mic teatru de păpuși prin care, însoțit de o mătușă, dă câteva spectacole pentru familie și cunoștințe, pentru a-i destinde. Vestea despre reprezentațiile sale se răspândește, iar timp de un an de zile este invitat să își mânuiască marionetele în orfelinate, pentru cei mici.
Reîntoarcerea lui Gigi Căciuleanu la școala de coregrafie se datorează invitației plasate de mama sa, adresată secretarei de partid și profesorilor, la unul dintre spectacolele sale cu marionete. Astfel este primit înapoi, fiind un exemplu riscant în acele vremuri referitor la triumful talentului în detrimentul dosarului.
Ca adolescent, momentul în care lipsește de la liceu pentru a merge la recitalul lui Miriam Răducanu rămâne un punct de cotitură pentru viitoarea carieră a artistului. Fără să știe că își privește viitorul mentor, este impresionat de dansul acesteia și, în special, de gesturile mici, simple, dar însoțite de gânduri puternice, precum o mână adusă în dreptul sprâncenei. Înțelege atunci definitiv că arta coregrafică înseamnă ceva de dincolo de forme, ceva profund – o idee.
Îi devine elev doamnei Miriam Răducanu, sub îndrumarea căreia aprofundează dansul contemporan, și, ulterior, ajunge să studieze la Teatrul Bolșoi din Moscova, urmând să facă parte din compania de dans Folkwang Ballet din Essen, coordonată de marea Pina Bausch. În acest timp, este și solist al Operei Române din București.
Performanțele sale în domeniul dansului contemporan se datorează, în opinia sa, paradoxal tocmai baletului clasic. Întâlnirea cu Rosella Hightower din anul 1973 duce la întemeierea companiei Studioul de Dans Contemporan la Grand théâtre de Nancy în Franța. Ulterior, sub susținerea Ministerului Francez de Cultură, aceasta devine compania Ballets de Lorraine –Danse Contemporaine de France. Între anii 1974 și 1978, Gigi Căciuleanu primește funcția de director al Baletului de la Teatrul de la Nancy, împreună cu regizorul, actorul și scenograful Dan Mastacan. În aceeași formulă colaborează în cadrul direcției artistice a Centrului Național Coregrafic la Rennes. Această întâlnire îl formează ca om de spectacol atât din punct de vedere artistic, cât și organizațional.
„…de la el am învăţat tot ce ştiu în materie de mecanisme
de spectacol şi de marketing.”
Îngrijindu-se și de celelalte fațete ale personalității sale artistice, este numit membru al Societății Autorilor din Franța, iar, în 1984, este decorat cu titlul de Chevalier în Ordinul de Arte și Litere de ministrul culturii, urmând ca, în România, să primească gradul de Cavaler al Ordinului Național Steaua României. Distincțiile îl urmăresc pretutindeni, ca răsplată pentru performanțele sale: medalia BRIGITT în Rennes și în Bretania, titlul de cel mai bun coregraf internațional al anului 2003 acordat de Cercul Criticilor de Artă din Chile și cel de personalitate marcantă a anului în domeniul Artelor și al Literelor, desemnat de jurnalul El Mercurio în același an. În urma Festivalului de Dans Stradal Dansul la Aix, organizat de acesta, primește de două ori cea mai înaltă distincție din partea orașului Aix en Provence.
Despre Gigi Căciuleanu se scrie la superlativ; este prezentat ca un „superb dansator, pedagog creativ, coregraf francez de origine română, invitat în cele mai prestigioase companii, având un limbaj personal, elegant și muzical.” Pe parcursul carierei sale, este apreciat cu premiul I la Concursul Internațional de Coregrafie de la Paris – Bagnolet, premiul I la Concursul de la Kőln de două ori, premiul I pentru coregrafie la concursul internațional de la Varna, premiul APES de trei ori, premiul Altazor la Santiago (echivalent al Oscarului în Chile) și premiul Grupului Ambasadelor, Delegațiilor și Instituțiilor Francofone din România. De asemenea, beneficiază de titlul de membru fondator al Centrului Internațional al Dansului al UNESCO, înființează Compania Gigi Căciuleanu la Paris și preia Direcția Artistică a Baletului Național din Chile din 2001, activând în această poziție până în prezent. Ulterior, își consolidează metoda și în România, fondând Gigi Căciuleanu Romanian Dance Company.
„Aici am inventat numele de dansactori pentru interpreții teatrului meu coregrafic.”
Primind invitații și în domeniul televiziunii, acesta participă de două ori la emisiunea Garantat 100% a TVR București și dansează în cadrul emisiunii Musique au cœor pentru staţiile TV Antenne 2 şi Mezzo. În 1992, spectacolul Nebuna din Chaillot, pe care îl montează pentru Maia Plissetkaia la Espace Pierre Cardin din Paris, are parte de succes internațional, fiind difuzat în Rusia, Japonia, Marea Britanie și în România. Totodată, realizează spectacolul TV Lumea dansului, la TVR, în care au figurat personalități internaționale ale dansului, aduse pe scenele din România la invitația sa.
Pe lângă numeroase proiecte în Franța și Chile, coregraful face parte din juriul concursului Eurovision pour les Jeunes Danseurs la Varșovia și la Helsinki. Titlul de jurat îl dobândește și în cadrul Concursului Internațional de Danse de Paris, al Concursului Internațional de dans la Iași și în cadrul unor întâlniri în Italia și în Japonia. Călătorește în numeroase turnee în Statele Unite ale Americii, Germania, Buenos Aires, Japonia, Belgia, Rusia, Italia, Elveția, România, Anglia și în Franța, aducând un renume internațional trupelor pe care le coordonează. Iar de-a lungul carierei sale, își găsește timp pentru a-și preda tehnica inedită de dans contemporan sub formă de ateliere și master-class-uri în instituții prestigioase din Boulogne – Billancourt, Annecy, Chambérysau Rennes.
Printre creațiile sale literare se numără VVV – Vientos, Volumenes, Vectores (Vânt, Volume, Vectori), un „eseu decromo-analiză aplicată a corpului în stare de dans”, editat și publicat în cadrul Facultății de Arte a Universității din Chile, Cartea Junglei X, o trecere în revistă a experienței coregrafului din perioada producției spectacolului Jungla X, și Miroirs. Cea din urmă este o colecție de patruzeci și patru de poezii și douăzeci și opt de desene care pot fi rezumate prin declarația grațioasă a autorului:
„Nu mi se pare că fac doar dans, în sensul în care se face dans în general, fie el modern, contemporan, clasic sau altele…Am impresia, mai degrabă, că fac poezie.“
Dacă s-ar găsi cuvinte să rezume întocmai arta lui Gigi Căciuleanu, ar fi, cel mai probabil, într-un dialect în păsărească al limbii române, tradus în franceză. Însă, cea mai fluentă explicație a acestui fenomen a provenit dintotdeauna din mișcări, nu doar din vorbe.
Foto: Andrei Gîndac