Conflictul cunoaşterii

Sub un cer senin pe care stele străluceau aidoma luminilor oraşului, pe scena Galei HOP a luat naştere conflictul. În cea de-a treia zi de concurs, şi ultima din păcate, încheiând ediţia din acest an, cei 4 absolvenţi ai Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, Niko Becker, Andrei Dominte, Andrei Mărcuţă şi Iulian Trăistaru au prezentat momentul „Conflictual”.

de Lucia Mihai

Începând cu mişcări sigure, dar plutind prin aer ca doi balerini, doi dintre cei patru dansactori coregrafiază la unison sunetele de clarinet ale muzicii lui Mozart. Atmosfera e similară cu cea a unei repetiţii calme dintr-un studio de balet. După ce scena e atinsă în totalitate de mişcările lor, cei doi se aşează în poziţia fluturelui, continuându-şi încălzirea. Odată ce pornesc un dialog despre o încăierare întâmplată ba din cauza urii drăgăstoae, ba din cauza dragostei arţăgoase, ceilalţi doi dansactori intră prin uşa din mijlocului scenei purtând o luptă proprie, care rupe seninătatea scenei anterioare.

Conflictul începe când din cartea gigantică ce îşi ocupa liniştită locul într-un colţ al scenei  se aude un sunet asemănător unui ceas stricat, sau al unui metronom al cărui ac este atins din timp în timp muşcându-i din constanţă. Cine va fi alesul care v-a deschide cartea misterioasă şi va afla secretul ritmului sacadat? Majoritatea decide, iar unul dintre cei patru înaintează spre aceasta. Urmeză un joc similar cu cel al filmelor mute, cu un umor dat de mişcările dinamice şi expresiile faciale uşor exagerate cei patru exprimă frica nesăbuită faţă de un obiect inofensiv.

Sunetul a fost doar o chemare pentru cei patru. Şi cartea este deschisă.  Informaţiile pe care aceştia le citesc sunt revelatoare, atât de interesante încât fiecare doreşte să le ţină doar pentru propria persoană, iar musca, intrusul din încăpere, este elementul de care toţi se folosesc pentru a „fura” cunoaşterea doar pentru sine. Cu mişcări sincronizate perfect, construiesc senzaţia unui întreg. În acelaşi timp compoziţia coregrafiei le dă individualitate fiecăruia dintre ei. Folosirea elemenntului scenografic, cartea gigantică, plasticizeză mişcările actorilor dând o ţintă clară acţiunilor şi mişcărilor lor.

Odată cu rostirea cuvintelor Laus Deo, bone intelligo, cei patru îşi scot cuţitele de la cingătoare, întorcându-se unul împotriva celuilalt pe replicile lui Shakespeare şi lăsând cartea la o parte. Dar, uşor, uşor muzica de clarinet se aude din nou, şi aceştia revin la poziţiile de la început, acum puse în oglindă. Dialogul din poziţia fluturelui şi lupta celor doi sunt oprite abrupt de sunetul sacadat, iar scena se umple de întuneric.

Astfel se încheie a XXIII-a ediţie a Galei HOP, o ediţie inedită prin abordări, prin contextul în care a avut loc, dar şi prin concurenţii plini de energie care se află la începutul drumului lor spre o carieră strălucită. Aşteptăm cu sufletul la gură decizia juriului, dar nu uitaţi că până la ora 19:00, publicul are şi el un rol decisiv, concurenţii putând fi votaţi pe site-ul Galei HOP.

Foto: Andrei Gîndac