Gala HOP – „Şi, și… cu tâlc”

După muncă, și răsplată. Așa spunea o vorbă din popor. Dar când vine vorba despre Gala Tânărului Actor HOP, toți concurenții ar merita răsplata nopților de repetiții și nesomn și emoţii şi incertitudini creative şi iar repetiţii şi sudoarea de pe frunţi şi, şi, şi…a tuturor momentelor împlinite pe scenă.

de Raluca Cîrciumaru, Lucia Mihai și Diana Parpalea

Însă, înaine de a se anunţa câștigătorii din acest an, seara de 6 septembrie s-a deschis cu spectacolul invitat „Iona” de Marin Sorescu, de la Teatrul Dramaturgilor Români, București, coordonat scenic de directorul de scenă Victor Ioan Frunză, cu Lari Giorgescu, acompaniat de Adrian Nour și Lucian Maxim. Muzica originală a fost semnată de Lucian Maxim, scenografia de Vladimir Turturică, iar costumele de Corina Boboc. Gigi Căciuleanu spune despre Lari Giorgescu în acest spectacol că este „un prototip de DansActor așa cum îl visez, așa cum mă visez..” 

În continuarea serii, Gigi Căciuleanu, directorul artistic al Galei, deschide festivitatea de decernare a premiilor cu întrebarea – De Ce?; şi ca un vuiet încearcă să caute răspunsul prin trăiri personale, argumente cu exemple din momentele creative ale concurențiilor, un fragmentarium de discursuri informale, întrepătrunse într-un colaj de gânduri, dar și prin sfaturi, ca un mentor care nu încetează niciodată să-și îndemne copii:  „Citiți-l pe Shakespeare ca pe un poet! Luați foaie cu foaie, carte cu carte, în metrou, în autobuz (…) pentru că sunt poezii cu tâlc; i-aș spune Gala – cu tâlc – (…) în fiecare vorbă e un tâlc, de ce să nu fie și în fiecare mișcare un tâlc (…)”  

Apoi, în căutarea răspunsului la întrebarea – „De ce?” menționează câteva numere pentru a găsi rostul facerii de artă în vremurile pe care le trăim, „arta fiind ceva ce nu ține de norma lucrurilor normale…”, spune el.  Îi amintește pe cei care au făcut spectacolul „Conflictual”: „Băieții ăia cu cartea aia gigantică s-au mișcat cu tâlc; cine n-are carte, n-are parte (…)”; pe Nicolae Dumitru și „zborul cu tâlc”, pe Alexandra Oiște și problema independentului, atât de cunoscută într-o viaţă artistică bogată și de către Gigi Căciuleanu: „Independent…Dumnezeul mare, chestia cu independent e teribilă…să ai libertate, libertatea să crăpi (…) singurătatea artistului de cursă lungă..”; și nu în ultimul rând, pe Patricia Gavril și „etichetele”: „trăim între etichete, pentru că ne e frică să nu cumva să o avem pe cea care nu trebuie acolo unde nu trebuie.” 

Dar cine sau ce este DansActorul? E cum se zvonește prin mulțime că n-ar fi nici dansator, dar nici actor? Nu. El este atât dansator, cât și actor: „La sertarul nici, nici, DansActorul nu e nici actor, nici dansator. Zic că e mai frumos să-l punem în categoria și, și; uite așa: Gala HOP – Şi, și – sau mai bine – Gala HOP: Şi, și cu Tâlc.” 

Ca în momentul de suspans dintre două bătăi de gong, deopotrivă concurenții și cei care le-au fost spectatori în zilele anterioare așteaptă cu ochi optimiști deznodământul Galei Tânărului Actor HOP a anului 2020. Emoția vibrează în aer sub formă de fluturi evadați din stomac.  

După trei seri dinamice în care tinerii dansactori și-au demonstrat, rând pe rând, mijloacele, creativitatea și potențialul, rămâne loc doar pentru votul publicului și cuvântul juriului, format din regizorul și producătorul TV Adrian Batista, actrița Ioana Bogățan, producătorul TV Silvia Gheață, regizorii Andrei și Andreea Grosu și criticul de teatru Ileana Lucaciu.  

Festivitatea de decernare a premiilor începe oficial odată cu anunțarea premiilor decise, prin vot, de public. Urmăritorii Galei și susținătorii concurenților au avut la dispoziție aproape o zi: de la miezul nopții care a despărțit ultima seară de concurs de ziua premierei până la orele nouăsprezece și au putut opta pentru actorul, actrița și grupul preferat. Scena face loc pentru câștigători: cel mai bun actor în viziunea publicului este DRAGOȘ IONIȚĂ, cu „Shakespeare and Gender”, cea mai bună actriță, ILEANA URSU, pentru „Eu sunt Iuda!”, iar cel mai apreciat grup este cel format din tinerii actori ALEXANDRU IONESCU, ROBERT IOSIF și ALEXANDRU PETCU, care au prezentat „Dictum Meum Pactum”.  

Ileana Ursu ne-a împărtăşit gândurile sale: „Pentru mine cuvintele se opresc odată cu momentul în care am părăsit scena, după momentul meu din concurs. Acolo am pus tot ce mă frământă și mă doare și mă costă acum, în clipa asta, în ceasul ăsta. Mâine nu știu cum voi fi, ce o să mă tulbure. “Restul e tăcere” zice Hamlet și ce bine și frumos zice asta, murind…” 

Ulterior, se anunță câștigătorul Premiului „1/10 pentru FILM la TIFF” – o șansă de a fi unul dintre cei zece participanți ai proiectului „10 pentru FILM la TIFF”, oferită de regizorul și producătorul de film Tudor Giurgiu. Numele unuai dintre concurenții de la secțiunea grup este anunțat: ALEXANDRU IONESCU, pentru contribuția sa la momentul „Dictum Meum Pactum”. Surprins, copleșit, dar relaxat, acesta mulțumește despărțind în silabe, reamintind astfel de partenerii săi. 

 Premiul pentru prestanță, rostire scenică și expresivitate corporală este acordat de actrița Dorina Lazăr, prezentă alături de concurenți prin intermediul difuzării online a Galei. Criticul de teatru Ileana Lucaciu este, astfel, delegată să anunțe numele câștigătoarei – IULIA POPA, care a prezentat „Waves” în cadrul celei de-a treia seri. Cu o plecăciune adâncă, respectuoasă, tânăra suplinește orice cuvânt de mulțumire.

  

Iulia Popa ne-a declarat: „În primul rând, sunt foarte fericită că am participat anul acesta la Gala HOP, a fost una dintre cele mai frumoase și mai intense experiențe pe care le-am trăit până acum. Vreau să mulțumesc în primul rând organizatorilor pentru că ne-au oferit ceva de neuitat. Apoi vreau să îi salut de aici, de la Sibiu, pe toți participanții galei HOP și să îi felicit pe fiecare în parte pentru curajul și dăruirea de care au dat dovadă în săptămâna care a trecut. Le mulțumesc profesorilor din facultate, ei au fost deschizătorii drumului meu în această frumoasa meserie. Mulțumesc tuturor celor care m-au urmărit la concurs și m-au susținut necondiționat. Multumesc Mirela, tu m-ai încurajat și nu m-ai lăsat să renunț, deși de multe ori eram pe punctul să o fac. Mulțumesc părinților mei, făra de care nimic nu ar fi fost posibil. A fost, într-adevar, o aventură magică pe care nu o voi uita niciodată!”  

Urmează, așadar, premiile înmânate de membrii juriului, în număr de cinci. Premiul „SICĂ ALEXANDRESCU”, premiu special al Juriului, îi revine lui DRAGOȘ IONIȚĂ, pentru a doua oară apreciat pe scena Galei HOP.

Dragoș Ioniță ne-a mărturisit: „Încă nu realizez ce s-a întâmplat. A însemnat extrem de mult participarea la această Gală, mai ales premiile câștigate. Mi-am dat seama că există atâția oameni care mă iubesc, mă apreciază și care cred în mine, încât pot spune că am primit toate confirmările posibile și e momentul să cred și eu, la rândul meu, în mine. Vreau să mai aduc încă o dată mulțumiri oamenilor fără care nu aș fi putut ajunge unde sunt acum: Lui Florin Toma, directorul Teatrului Dramatic „Fani Tardini” Galați: cu tine a început totul. Mulțumesc!; Domnului profesor Miklós Bács: Profu’, „înainte de orice, voi fi om!”. Mulțumesc!; Lui Natalie Ester: „Restul e tăcere.” Mulțumesc!; Profesorilor din facultate: La început a fost un zid. Nu l-ați dărâmat la timp, dar acum începe să se surpe ușor-ușor. Mulțumesc!; Publicului: Abia aștept să ne cunoaștem. Mulțumesc!  

Nici nu vă imaginați cât poate să însemne un simplu gest, mesaj, zâmbet, gând, îmbrățișare. Mi-ați oferit niște lecții extrem de valoroase, pe care le voi păstra în inima mea, zburând spre cer (cum spunea domnul Căciuleanu), pentru că HOP-ul a fost trecut. Sunt convins că vor urma numai lucruri bune. Am pornit la drum cu inima și gândul deschise!”  

Premiul „CORNEL TODEA”, pentru cea mai bună trupă de actori, se acordă în acest an pentru momentul „Unu pe doi”, creat și susținut de tinerele artiste ANA BACIU și BIANCA TEMNEANU. În urma mulțumirilor sincere, cele două scot din sân clopoței, un gest înduioșător cu trimitere la profesorul Miklós Bács, iar clinchetele vesele iau locul cuvintelor emoționate. 

Ana Baciu ne-a fredonat: „Oamenilor care ne-au oferit spații în care să putem repeta, în ciuda situației create de pandemie, vreau să le mulțumesc.  Celor 5 degete de la mână: opozabilul – Miklós Bács, arătătorul – Irina Wintze, mijlociul – Camelia Curuțiu, inelarul – Tudor Lucanu și degetul mic – Ciprian Scurtea, doresc să le spun: ,, AHOY, Mateloți!”  Lui 1 din ,,Unu pe doi” i-am împărtășit deja totul, de aceea aici aș vrea doar să-i cânt într-o ureche: 

 ,,Hey Louisiana woman, Mississippi man 

We get together every time we can 

The Mississippi River can keep us apart 

There’s too much love in this Mississippi heart 

Too much love in this Louisiana heart”.  

Titlul de cel mai bun actor îi revine lui IULIAN TRĂISTARU, atât concurent la secțiunea individuală cu momentul „Hotar”, cât și parte a două grupuri: „Pe lună”, alături de anterior premiata Bianca Temneanu și „Conflictual”, la care a lucrat cu Niko Becker, Andrei Dominte și Andrei Mărcuță. Fără a-și neglija coechipierii, declară că cel mai frumos cadou pe care un actor și-l poate dori este un bun partener, lucru pentru care le mulțumește și lor, pe lângă îndrumătorilor săi.

„Nu prea știu ce aș mai putea spune despre HOP 2020. Pentru mine, au fost 3 zile foarte intense, prin care am trecut, zic eu, cu bine. Nu-mi mai rămâne decât să mulțumesc oamenilor care au făcut posibilă prezența mea și a colegilor mei la această gală: membrii juriului de la preselecții, în frunte cu domnul Gigi Căciuleanu, mi-au oferit marea ocazie de a prezenta 3 momente în cadrul galei, adică de a mă arăta mult, în ipostaze (zic eu) foarte diferite, lucru de care m-am bucurat și care mi-a adus un mare avantaj; doamna Maia Morgenstern și domnul Radu Popescu ne-au oferit spații de repetiții la Teatrul Evreiesc de Stat, respectiv la Teatrul Apropo, fără să ceară nimic în schimb – un gest absolut superb, pentru care le sunt(em) profund recunoscător(i); colegii mei, Bianca Temneanu, Niko Becker, Andrei Dominte, Andrei Mărcuță, sigur s-au plictisit de mult de mine – tot timpul petrecut împreună, toate căutările, discuțiile, conflictele și împăcările, toate astea au și ele o limită; totuși, dacă nu erau ei, eu nu aș scrie acest interviu acum; pe parcursul celor 3 ani de facultate, profesorii noștri de la FTF UBB Cluj, Miklós Bács, Irina Wintze, Camelia Curuțiu, Tudor Lucanu, Ciprian Scurtea, mi-au îndrumat pașii (uneori extrem de timizi) cum au știut mai bine, în fiecare zi cu aceeași pasiune și dăruire, cu aceeași dorință de a scoate din noi tot ce e mai bun. Tuturor acestor oameni doresc să le mulțumesc din toată ființa mea pentru că, după cum am mai spus, fără ei nu aș fi unde sunt acum, nu m-aș fi prezentat la HOP în modul în care am făcut-o, poate că nu aș fi fost nici măcar prezent la HOP.

Nu în ultimul rând, aș dori să mulțumesc tuturor oamenilor care ne-au susținut și ne-au încurajat (care au fost, spre surprinderea mea, foarte mulți). Atât eu, cât și colegii mei, am primit mesaje de la oameni pe care nu îi cunoaștem personal, dar care, văzându-ne, au simțit nevoia/dorința/… să ne transmită gândurile, impresiile, felicitările, încurajările lor. Bineînțeles, ne-am bucurat foarte tare să le primim, să le citim, pentru că, de fapt, de asta ne urcăm pe scenă – pentru a stârni ceva inexplicabil în cel care ne urmărește.

A ferici pe cineva prin ceea ce faci valorează mai mult decât orice premiu.

Mulțumesc HOP 2020“ – Iulian Trăistaru. 

GEORGIANA VIȘAN este premiată pentru cea mai bună actriță din cadrul Galei HOP a anului 2020, pentru „Dialog cu D”. Cu un zâmbet contagios, aceasta își pierde cuvintele, copleșită de emoţia momentului. 

Georgiana Vișan ne-a spus: „A fost o Gală Hop atipică și surprinzătoare având in vedere situția existenței virusului Covid-19. De aceea aș vrea să le mulțumesc oamenilor din echipa UNITER pentru că au facut ca lucrurile să se întâmple. De asemenea,  vreau să îi mulțumesc familiei mele că mă lasă să mă desfășor când sunt nervoasă , fără să pună întrebări și mă acceptă așa cum sunt în acele momente când emoțiile o iau razna. Le mulțumesc oamenilor frumoși din viața mea pentru bucuria cu care împărtășim lucruri. Îi multumesc lui Gigi Căciuleanu pentru libertatea sa țăcănită și oamenilor frumoși pe care i-am întâlnit și bineînțeles juriului pentru alegerea sa.  Să ne ascultăm corpurile și să ne bucurăm mai des de întâlniri!”

  

Astfel, pașii ne poartă spre punctul culminant al festivității de premiere, Marele Premiu al Galei Tânărului Actor HOP 2020, Premiul „ȘTEFAN IORDACHE”. În lumina reflectoarelor și deasupra aplauzelor noastre este chemată BIANCA TEMNEANU, un nume și un chip deja familiare. Întrucât aceasta a făcut parte din „Pe lună” și „Unu pe doi”, două dinre momentele prezentte în cadrul secţiunii grup. Este, se pare, o situație fără precedent, în care Marele Premiu nu îi revine unui artist care a participat la secțiunea individual. Bianca Temneanu transformă, încă odată, sunetul clopoțelului în cuvinte, în aplauze, în emoţie.   

Bianca Temneanu ne-a dezvăluit: „HOP a fost o lecție. Una valoroasă, de pus în buzunar. O lecție în care, exact ca în vremurile facultății, am învățat de la ceilalți, urmărindu-i. În care am existat prin celălalt, pentru că am avut privilegiul lucrului cu doi colegi și parteneri de scenă dăruiți și uneori mult mai motivați decât mine. O lecție care m-a apropiat sufletește de Gigi Căciuleanu, fiind una din acele rare întâlniri despre care voi povesti până la capăt. O lecție despre timp și neuitare, despre părinți care te nasc și părinți care te cresc. Unul dintre ei e Profu’ Bács, cel către care îmi zboară din vreme în vreme toate gândurile și fără ca el să știe, mă întreb: “Oare ce ar zice Profu’ despre asta? Ar da din cap aprobator, cu buzele zburându-i inconștient către un zâmbet de mulțumire? Și-ar aprinde o țigară privind în altă parte? Sau ar ieși din sală și nu s-ar mai întoarce decât în alt semestru?”Acum, Profu’ a fost cu noi. Îmi doresc ca această HOP-lecție, fiind și una a maturizării, a ieșirii în lume, chiar a însingurării pe alocuri, să mă ajute să mi-l țin aproape, cu mine peste tot, zâmbitor și “mîndru de noi”. Toți colegii mei, participanți sau nu la gală, și-au confirmat rolul și rostul unei familii. Ei sunt “școala”, ei sunt “secta”, ei sunt “ceilalți”. Și așa cum bine a ales Camelia Curuțiu, replica din Billy îmi revine mereu în minte, ca o pecete: “Cine sunt eu fără ceilalți?” Ceilalți mai sunt oamenii de acasă, câmpulungenii mei, cărora le-am pricinuit, poate, câte o mică bucurie. Bunicii mele, Silvia Boloca, cea care nu știe decât că sunt mereu pe drumuri și care mă așteaptă de câțiva ani acasă, cu plăcinte care se răcesc prea repede ca să apuc să le mănânc aburinde, îi datorez aproape tot. Și le mulțumesc tuturor celor care s-au gândit la mine, care mi-au scris, care ne-au îmbrățișat și încurajat, într-un cuvânt, care ne-au dăruit o fracțiune din timpul lor. Înainte, spre Înalt!”.

Așa se încheie cea de-a douăzeci și treia ediție a Galei HOP – o frumoasă excepție, un sunet de clopoțel în ceața unor vremuri incerte și o mostră de talent nouă-nouţă, proaspătă, a tinerelor talente din spațiul teatral românesc. Amintirea acestei Gale va fi înfășurată cu grijă în material de aplauze și pusă bine, la păstrare, spre a deveni amuleta norocoasă a unui viitor pe care îl momim, fiecare dintre noi, cu speranţă şi încredere.

Foto: Andrei Gîndac