De două ori câte șase

Înainte de a începe Gala Hop 2019, am citit prezentările participanților. Ultimul exercițiu din prezentare constă în a descrie în trei propoziții (350 de caractere cu spații), folosind cel puțin 5 dintre următoarele cuvinte: apă, casă, delir, felinar, măr, perplex, praf, rază, roșu, zgomot răspunsul la întrebarea „Ce înseamnă dansul pentru tine?” Mai întâi am spus că, prin indicațiile stricte primite, participanții sunt limitați din a se exprima așa cum simt. Apoi mi-am dat seama că tocmai aceste limite ne arată cine sunt ei: pentru că provocarea cea mai mare nu e să ai toată libertatea pentru a te descrie, ci să o poți face indiferent de câte „piedici” ai.

de Ema Onofrei

Același lucru e prezent și în acest concurs, mai ales la proba impusă. 

Astăzi am (re)văzut două dintre grupurile participante: În-cerc-uit și Pușca lui Cehov. Comparativ cu preselecțiile, tensiunea a fost mult mai mare, ceea ce mi se pare normal, având presiunea unui public de „elită” (numit astfel de Mircea Albuțiu înainte de vizionarea filmului încă nefinalizat „O întâmplare… cu jazz”) și mai ales a transmisiunii live. Publicul a ajutat mult, reacționând de fiecare dată când era nevoie, în mod natural, fără a se abține doar pentru că este „de elită”.

Deși nu ar ajuta la nimic să comparăm cele două exerciții, e util să ne gândim la cum se îmbină membrii grupurilor. În-cerc-uit este compus din 6 participanți pe care i-am văzut mai mult separat și prea puțin împreună. Nu se întâmplă pentru că ar vrea să iasă fiecare dintre ei în evidență ci pentru că, după părerea mea, ei nu au ajuns încă la apropierea necesară pentru a deveni un tot întreg. Am simțit asta și la proba impusă, unde s-au arătat foarte diferiți ca oameni și asemănători doar în ceea ce privește tehnicile – ori într-un grup ar trebui să fie fix invers.

De cealaltă parte, Pușca lui Cehov e formată din 6 membri aflați pe aceeași lungime de undă. S-a văzut interesul comun, cel de a arăta, în echipă, ce poate face fiecare pe cont propriu. La proba impusă am văzut aceeași echipă arătată din perspective diferite.

Nu spun că unul a fost mai bun decât celălalt, asta va decide juriul și publicul prin premiile existente. Pentru un grup, însă, cel mai important este să fie omogen, să arate că tema aleasă interesează pe fiecare participant și, prin limita asta să-i putem vedea pe actori în cea mai sinceră formă a lor.

Prima zi a Galei Hop a avut o atmosferă încărcată de emoțiile tuturor, dar și de aerul de mare care combină vacanța cu plăcerea teatrului-dans sau dansului-teatru – cred că e prea puțin importantă ordinea cuvintelor.

Foto: Andrei Gîndac

Vedeți aici o galerie foto din prima zi a Galei HOP