Gigi Căciuleanu, directorul artistic al Galei Tânărului Actor HOP 2019, a rostit următorul discurs pe scena Teatrului de Stat Constanța, în seara lansării ediției cu numărul 22, luni, 2 Septembrie 2019.

Bună seara! Cu o deosebită emoție fac acum acești pași pe această scenă. 

Emoție datorată în primul rând faptului că mă aflu aici în fața dumneavoastră cu propunerea ca o întreagă generație a breslei teatrale să fie invitată să gândească și să proceseze conceptul de Mișcare Dansată aplicată teatrului, considerat multă vreme ca marginal sau ne-major și, care de obicei (o știu din experiență), trezește frică și frig: Frică din cauza faptului că foarte adesea MIȘCAREA, nefiind îndeajuns cunoscută sau chiar de-a dreptul neînțeleasă, era văzută ca un fel de a 5-a roată la căruță. Iar frig în sensul de frisoane de tot felul, mergând de la ignoranță, suspiciune sau neîncredere până la o tot atât de oarbă fascinație.

Acestea fiind zise, aș dori să subliniez că nu este câtuși de puțin intenția mea să fac apologia DansActoriei sau cea a Teatrului Coregrafic, ci să scot în evidență și să provoc o punere în discuție a problematicii, preocupărilor și tendințelor acestor concepte.

Aș dori să aduc un omagiu foarte puternic și simbolic predecesorilor mei în această misiune. Fără talentul și măiestria dumnealor de pas cu pas, nu cred că ar fi fost posibil să ne încumetăm să propunem astăzi, atât de clar și răspicat, tema DansActorului și a Teatrului Coregrafic.

Da: Actul Dansat asociat magiei teatrului; Coregrafia ca formă de mise-en scenă; curajul de a propune publicului piese scrise și jucate ALTFEL decât numai prin vorbe și gest.

Dacă ne uităm înapoi, constatăm că jurii ale Galei Hop premiaseră deja în câteva rânduri spectacole zise de mișcare. Începând chiar cu a doua ediție, din 1999, unde „Premiul pentru cel mai bun spectacol” a fost acordat lui Miriam Răducanu pentru piesa CALEIDOSCOP preluată ulterior în repertoriul Teatrului ACT. Odată ce calea a fost deschisă, au beneficiat ulterior de premiul cu același nume alte spectacole: în 2000, 2007, 2008. Ceea ce a sensibilizat și publicul care a acordat premiile sale pentru spectacole de mișcare în 2009 și 2010. 

Înainte de a cunoaște verdictul Dumneavoastră, cel al publicului, în privința succesului sau cel puțin al impactului unei asemenea tematici, aș dori să-i mulțumesc din suflet întregii echipe UNITER, bineînțeles Maestrului Ion Caramitru și tuturor celor care au impulsat și susținut timp de mai mult de două decenii Gala Tânărului Actor. 

Un tren pe care am privilegiul de a-l lua acum din mers.

La fiecare pas ne-au fost alături, nu numai mie ci și fiecăruia dintre concurenți, Doamna Aura Corbeanu, Doamna Doina Lupu și întreg Uniterul. Era cât pe ce să zic „întreg Universul”!…

Pe lângă o mare plăcere, a fost pentru mine un privilegiu și o lecție de profesionalism să observ dezbaterile Juriului de preselecție căruia îi rămân deosebit de recunoscător.

Aș dori să-i dau bun venit Domnului Ion Ardelean și să-i mulțumesc de a fi acceptat invitația să asigure atelierele de mișcare pe toată perioada Galei. 

Am ferma convingere că juriul, care își va începe acum, peste numai câteva minute, greaua misiune, și pe care cu bucuroasă stimă îl salut, se va confrunta ca și publicul (de fapt juriul nostru suprem, al tuturor!) nu numai cu dificultatea Dis-cernării și a De-cernării, dar va avea bucuria uimirilor, cea a descoperirii atât a unor cât mai inedite performanțe, cât și a unor veritabile talente. Aș fi fericit ca Juriul să considere ca prim criteriu de excelență cel al originalității. Mi se pare preferabil să ai valoare pe limba ta decât succese pe limba altuia.

Dacă aș căuta un cuvânt-cheie, o idee-Forță care mi-ar plăcea să simbolizeze această ediție a Galei Tânărului Actor ar fi superbul cuvânt: „NEAOȘ”. Perfect nu este nimeni, dar în același timp nimănui nu îi este interzis să fie genial.

Emoția mea de astăzi se datorește bineînțeles și faptului că mi-am dorit ca această gală să fie dedicată mișcării. Dar nu oricărui fel de mișcare, ci mișcării izvorâte din talent și gândire. Din gândire și talent. Nu numai servind drept ornament ori divertisment într-o piesă de teatru, ci având o valoare de sine stătătoare, mișcare la fel de elaborată precum i se cere a fi unui text teatral, unei compoziții muzicale, unui film, unei picturi sau sculpturi…

Mișcarea, așa zis „naturală” (înnăscută și / sau intuitivă), luată NU în starea ei brută ci prelucrată. Trecută prin sita gândirii metaforice. Cu alte cuvinte, tradusă în limbaj de Mișcare-Dansată. Starea-De-Dans ar putea fi definită ca fiind acea stare în care atât mintea cât și corpul cu ale sale mișcări, devin pe lângă pură dinamică: poezie, psihologie, filozofie… într-un cuvânt: TEATRU.

În ceea privește conceptul de „DansActor ca protagonist al Teatrului Coregrafic”, am început să-l explorez încă din 1973 (când marea majoritate dintre dumneavoastră nu se născuse încă), abia plecat din România, în cele câteva creații pe care le-am realizat pentru compania condusă de Pina Bausch, Folkwang Ballet, ca coregraf și profesor invitat. Ca să botez din 1978, compania mea din Franța, (care a fost și unul din primele Centre Coregrafice din această țară),: „Le Théâtre Chorégraphique”…

Bineînțeles că în zilele de concurs „eroii principali”, VEDETELE, vor fi concurenții. Iar punctele FORTE ale serilor, spectacolele alcătuite din prestațiile fiecăruia dintre ei. În contrapunct, am dorit ca nocturnele să nu fie niște spectacole care să le dubleze sau să le umbrească pe acestea, ci să le fie complementare. Un fel de manifeste, de mesaje personale concepute nu ca aride conferințe sau Work-Shop-uri adresate unui grup restrâns de inițiați, ci ca niște performances deschise publicului larg, spre a servi drept bază de discuții și de reflecție.

Nu din întâmplare l-am rugat pe Lari Giorgescu să joace rolul de prezentator al Galei Hop cu care are legături pasionale încă de pe vremea studenției. Aș fi putut foarte bine să invit ca prezentator al acestui eveniment pe oricare dintre membrii echipei mele de la OuiBaDa, spectacol cu care s-a fondat “Gigi Caciuleanu Romania Dance Company”.

Am pariat însă pe Lari nu numai ca pe un alter-ego, dar și pentru că a fost confirmat atât de către profesioniști cât și de către public, ca fiind un prototip al dansActorului datorită momentului CAȚAVENCU din “D’ALE NOASTRE”, spectacol cu care am început să fac cunoscute în mod explicit marelui public conceptele de DansActor și Teatru Coregrafic, pe care nu numai că le-am inventat dar, de când mă știu, mă străduiesc să le cultiv.

Propun deci ca pe durata Galei numele de scenă a lui Lari să fie: Lari-Cațavencu-Giorgescu! 

Doar câteva vorbe depre nocturna de prima seară, proiecția filmului : „O întâmplare… cu Jazz” al lui Mircea Albuțiu având ca eroină (în toate sensurile acestui cuvânt) pe cel puțin uimitoarea Miriam Răducanu. Veți avea întâietatea și privilegiul unei proiecții private, cea a unui film care este încă în proces de elaborare. Un produs care mi se pare nu numai deosebit de important ca act artistic și semnificativ din punct de vedere cultural, dar chiar de-a dreptul simbolic.

Gândesc că un prim eveniment dedicat legăturii dintre DANS și TEATRU nu putea să nu pună pe prora „navei” sale, așa precum figurina de pe Rolls Royce, tocmai pe „măiastra” Miriam Răducanu.

De ce un film, cel mai recent, cu Miriam? Ei bine, fiindcă acest document este un excelent exemplu de… tinerețe în artă. Vizionarea filmului, la care cu entuziasm vă invit, v-o va dovedi, sunt convins, mult mai bine decât orice cuvinte…

Fotograful Mircea Albuțiu, surprinde, prin procedee de ciné-vérité, frânturi de tulburătoare DEZVĂLUIRI ale artei unui FENOMEN artistic: Fenomenul Miriam Răducanu.

• În afară de a fi marea Doamnă a dansului, cea care a inventat o formă nu numai de a FACE dar și de a GÂNDI dansul, mod care îi aparține dumneaei și numai dumneaei;
•  în afară de faptul că este cea care a format și influiențat atâtea generații de dansatori profesioniști care nici în țară dar nici peste hotare nu numai că nu s-au făcut deloc de râs, ci dimpotrivă: au devenit, unii dintre ei, nume ale dansului mondial;
• pe lângă toate acestea, Miriam Răducanu a fost și cea care a lucrat nu numai neobosit, dar cu o mare pasiune și pricepere alături de cei mai mari regizori precum (îi citez în dezordine): Liviu Ciulei, Cătălina Buzoianu, Ginel Teodorescu, Ion Caramitru, Mihai Măniuțiu, Lucian Pintilie, Vlad Mugur (probabil că îmi scapă nume importante), realizând cu aceste ocazii mișcarea atâtor și atâtor spectacole de referință; este persoana la ușa căreia au bătut, pentru a fi ajutați să-și lucreze personajele, mari actrițe și actori ca, printre alții (tot în dezordine și fără să-i pot cita aici pe toți): Mariana Mihuț, Ștefan Iordache, Gina Patrichi, Valeria Seciu, Adela Mărculescu, Olga Tudorache, Virgil Ogășanu… Iar ultimul, însă nu cel din urmă, pe care l-aș cita este Actorul-Poet Emil Botta, în memoria și pe versurile căruia Miriam a realizat sectacolul de mișcare și actorie POEZIA VISULUI, un „one man show” cu Lari Giorgescu la UNTEATRU.
•  UNITER a răsplătit-o încă din 2003 cu un premiu pentru întreaga sa activitate în domeniul teatrului. Iar Festivalul Național de Teatru i-a dedicat ediția sa din 2017.
•  De altfel i-aș informa pe cei mai tineri că Miriam Răducanu a realizat în anii ‘70 cu un grup de mari actori, la Teatrul Bulandra, spectacolul „O lume pe scenă”.

Vă invit deci la unica proiecție a acestui „work in progress” pe care l-aș subintitula „lumea secretă sau confesiunile unei făcătoare de dans”.

Probabil că aveți în minte arhi-cunoscuta pictură a lui Matisse, „La Danse”, concepută ca o rondă (pe care dintotdeauna am interpretat-o ca fiind un cerc virtuos). Imagine care, à propos de dezvăluiri, îmi dă curajul să formulez un lucru care s-ar putea aplica nouă, dansActorilor:

… Orice dezgolire pe scenă este un pas către sacrificiu …

… Fiece pas este o tendință către autodepășire …

… Dorința de autodepășire conține în ea o tânjeală după zbor, un grăunte de dans …

… Iar dansul este un act de sinceră și totală despuiere…

În încheiere,

Nu pot rezista tentației de a vă repeta cuvântul pe care l-am inventat înaintea uneia din repetiții la spectacolul “l’Om DADA”, când m-am auzit pe nepusă masă spunându-i lui Lari: „Hai la treaboste.” Treabà/Dragoste

DECI, acum, ne zic nouă tuturor nu numai HAI, ci: 

HOP LA TREABOSTE !

Foto: Maria Ștefănescu