Un HOP spre curaj

Andreea Verejanu

  

Există un moment al spectacolului pe care publicul nu îl vede. Se întâmplă în culise, cu câteva minute înainte ca luminile să se aprindă și primul cuvânt să fie rostit. Actorul este acolo, pregătit, dar încă nu a pășit în fața noastră. Își verifică lucrurile, își încălzește vocea, își caută liniștea sau, dimpotrivă, caută compania colegilor. Fiecare are felul său de a se apropia de scenă.

De-a lungul timpului, actorii și-au creat tot felul de ritualuri înaintea spectacolelor. Unii ascultă muzică, unii preferă liniștea, alții repetă până în ultima clipă, se plimbă sau vorbesc cu partenerii de scenă. Există chiar și superstiții, acele mici gesturi pe care le repeți înainte de spectacol fără să știi exact de ce, dar pe care simți că trebuie să le faci.

La Gala HOP, unde tinerii actori sunt puși în fața publicului și a profesioniștilor din teatru, toate aceste emoții se simt poate și mai puternic. Așa că am vrut să mă apropii puțin de omul din spatele momentului scenic și am stat de vorbă cu trei dintre participanții acestei ediții: Alexia Matei, Ioana Cojocărescu și Flavius Hudișteanu. I-am întrebat ce fac înainte de spectacol, cum își trăiesc emoțiile și ce se întâmplă în acea perioadă scurtă dintre așteptarea din culise și momentul în care pășesc pe scenă.

Alexia Matei își începe pregătirea departe de agitația din culise. „Mă plimb. Mă ajută să privesc orașul, natura, oamenii.” Spune că, înainte de un spectacol sau un moment, simte cel mai adesea nevoia „de a avea o oază de liniște”. Apoi începe pregătirea propriu-zisă: „Îmi încălzesc vocea, corpul. Mă apropii de colegi, de parteneri, de echipă.” Sunt câteva gesturi simple, dar care o ajută să ajungă în starea de care are nevoie înainte de întâlnirea cu publicul. Iar când pregătirea se încheie, Alexia spune doar atât: „RESPIR.”

Ioana Cojocărescu are un ritual care începe încă din timpul zilei. „Nu pot mânca foarte mult în ziua spectacolului. Merg pe jos, ajung mai devreme, verific recuzita şi costumul, fac încălzire fizică şi vocală, recapitulez traseul în scenă şi apoi mă las copleşită de emoții.” În culise, după ce se schimbă și își face ultimele retușuri, își găsește locul și rămâne puțin în liniște: „Îmi place să mă aşez la locul meu în culise şi să ascult sunetele din jur.” Iar emoția nu lipsește. Din contră. „Emoțiile sunt mari de fiecare dată”, spune Ioana, dar acum știe să le privească altfel. „Îmi dau seama că ele vin din nerăbdarea de a juca și de a mă întâlni cu scena, cu publicul, cu partenerii de joc. Încerc să canalizez constructiv toată emoția.”

Pentru Flavius Hudișteanu, înainte de spectacol există un alt fel de liniște. „Singura acțiune pe care aș numi-o un ritual înainte de a avea spectacol este un moment de liniște cu mine însumi de 20 de minute. Mă mulțumesc și cu 15.” Înainte ca scena să se umple de voce, mișcare și personaje, Flavius își acordă câteva minute doar pentru el. Un timp în care nu mai trebuie să facă nimic, ci doar să fie acolo, cu propriile gânduri. Și, chiar și în această liniște, emoțiile rămân. „Emoțiile există, dar odată cu intrarea în scenă ele se metamorfozează și depinde de fiecare cum le canalizează.” Pentru un actor, emoția nu este neapărat ceva ce trebuie învins. Poate fi transformată în energie, în prezență, în joc.

Poate că tocmai aici începe curajul unui tânăr actor: nu în dispariția emoțiilor, ci în felul în care învață să le poarte cu el până pe scenă. Iar Gala HOP oferă exact acest spațiu de încercare. Un spațiu în care tinerii actori pot să se expună, să fie vulnerabili, să-și testeze limitele și să descopere, de la o probă la alta, ce pot face cu emoțiile lor. Nu doar scena îi formează, ci și toate momentele dinaintea ei: pregătirea, așteptarea, liniștea, emoția și acel pas pe care trebuie să-l faci, indiferent cât de tare îți bate inima. Pentru că, înainte ca publicul să vadă un actor, există omul din culise, cu ritualurile lui, cu emoțiile lui, cu fricile lui și cu dorința de a ieși în lumină.