Cine mai are nevoie de criticii de teatru?

E clar. Trăim o vreme în care rolurile profesionale se redifenesc, în mod natural, urmând tendințele concrete și reale ale vieții sociale. Într-o lume în care arta teatrului, si nu numai, s-a dezvoltat cu o repeziciune uluitoare ( dezvoltare câteodată greu de asimilat de către organicitatea umană) e timpul să ne punem întrebări “existențiale”. Ce se va intâmpla cu teatrologia ca domeniu și specializare? Sunt oare criticii sortiți pieirii? Ce rol mai au ei in lumea artelor spectacolului? Unde se pot ei manifesta? Mai există o piață de desfacere pentru critica teatrală? De ce ruptura dintre practicieni si teoreticieni se adâncește în loc să dispară? Exista sau nu o comunicare reală între actori, regizori, scenografi și critici de teatru, teatrologi, dramaturgi? Ce putem câștiga unul de la celălat? Este oare deprofesionalizarea una dintre cauzele acestei înstrăinări? Cine mai are nevoie de criticul de teatru? Cine ar trebui să lupte pentru existența lui?

Cred că soarta criticilor de teatru depinde în mare măsură și de noi, practicienii artelor spectacolului.  Așa cum soarta meseriei noastre depinde și de reflectarea critică a ei. Noi suntem primii care avem nevoie de o oglindire profesionistă a creației noastre, de o abordare pertinentă și de încredere, pentru că putem face multe lucruri, dar nu putem să ne vedem din exterior!  Din această cauză am propus un proiect în care tinerii teatrologi aflați incă pe băncile facultăților de profil să aibă ocazia să se întâlnescă cu tinerii actori, să critice și să fie criticați, să incerce să răspundă impreună întrebărilor „existențiale” ( dacă ele se formulează in gandul și sufletul lor), să încerce să se re-definească reciproc, în beneficiul artelor spectacolului. Singura șansă de a merge mai departe și de a învăța unul de la celălalt este profesionalismul. Da, avem nevoie de critici de teatru asa cum avem nevoie de actori, dar ambii trebuie să incerce să se ridice la cele mai înalte standarde profesionale, să dobândească un profesionalism bazat pe un limbaj comun.

In cadrul proiectului Thespis, la fiecare ediție a Galei Hop, reprezentanții departamentelor de teatrologie din Univesitățile de specialitate, vor avea ocazia și șansa să reflecte și să dezbată fenomenul artistic, să își exerseze pana pe noi, actorii, contribuind astfel la re-definirea relației actor-critic.

Anul acesta UNATC! Baftă și agon productiv!!!