• THESPIS

    REVISTA GALA HOP
    La fiecare ediție a Galei Hop, reprezentanții departamentelor de teatrologie din Univesitățile de specialitate, vor avea ocazia și șansa să reflecte și să dezbată fenomenul artistic, să își exerseze pana pe noi, actorii, contribuind astfel la re-definirea relației actor-critic.

Să murim de dragul lui Shakespeare!
Oana Bogzaru

Tema de la Gala Hop din acest an, „ne-bun pentru această lume”, a pus probleme, a cerut un efort în plus din partea concurenților, multă imaginație și inspirație, curaj și de multe ori a fost nevoie de acea „măsură pentru măsură” pentru a crea un moment viu care să capteze atenția publicului și să nu-l piardă definitiv în ecranul telefonului. A juca Shakespeare la douăzeci și puțini de ani este mai mult decât o provocare, este o piatră de încercare, iar șansele de a eșua sunt mult mai mari decât în alt context. Însă, dacă îți iese, cu siguranță vei fi remarcat și aplaudat.

Ultimii concurenți care și-au prezentat momentul în cadrul Secțiunii Grup sunt unii dintre aceia care au captivat toate categoriile de vârstă, inclusiv rândul de copii care se formase într-o parte a scenei. Momentul intitulat „+  Lorenzo” a avut umor din plin, coerență, dramatism pornind de la o situație foarte simplă: doi liceeni, pasionați până la paranoia de piesa „Romeo și Julieta”, s-au gândit să se căsătorească, urmând întocmai „scenariul” lui Shakespeare.

Tiberiu Enache, Laura Cosovanu și Daniel Chirilă, absolvenți ai Universității de Arte „George Enescu” din Iași, l-au adus pe Shakespeare în contemporaneitate, fără tirade și declamații, și și-au imaginat ce s-ar întâmpla dacă niște elevi s-ar lua în serios, dar mai ales dacă realitatea ar coincide sau s-ar confunda cu drama shakespeariană, aceea în care personajele principale mor.

Laura Cosovanu e Fata cu urechiușe de pisică, cu ghiozdanul în spate și glas tânguit, vorbește rar, uneori amintind într-o cheie comică de accentul moldovenesc, pare prostuță și se preface că nu înțelege nici jumătate din discursurile agitate ale iubitului ei interpretat de Tiberiu Enache.  Însă ea se joacă cu acești doi poli opuși, fata prostuță și cea inteligentă, le combină în favoarea sa și construiește un personaj care contrastează cu cel al Băiatului, dând naștere situațiilor comice care au încântat publicul după o seară lungă, cu prea puțină acțiune și prea multă afectare, un atribut care nu se potrivește deloc unor actori tineri care se presupune că vin cu o energie proaspătă.

Tiberiu Enache a știut să se pună în valoare, în condițiile în care nu a participat și la secțiunea individual. El a fost acel adolescent la 15 ani, care bea bere, fumează și dă un scurt concert cu piesa She will be loved a trupei Maroon 5, prin urmare e deja bărbat, unul adevărat cum precizează ironic iubita sa, e inteligent, acid, dar nu se dă în lături nici de la situațiile periculoase pline de adrenalină, și din când în când, recită din Shakespeare. După un semestru de relație serioasă, cei doi au stabilit că trebuie să se căsătorească în prezența unui preot răpit, cu o cagulă roșie în cap, un Lorenzo asemănător celui din piesa cu pricina.

Ritualul nunții se lungește, căci Fata tot reia monologul în speranța că-l va spune din ce în ce mai bine, apoi scoate sticluța de otravă, se așază unul în fața celuilalt și își fac curaj să moară de dragul lui Shakespeare și a unei iubiri literare pentru care merită să părăsești această viață.

+  Lorenzo” e un mini-spectacol a cărui poveste dacă o iei în serios te oripilează și te înspăimântă, însă cei trei actori construiesc atât de bine situațiile comice, încât uiți că se moare de dragul ficțiunii și a poveștilor de dragoste… nemuritoare.

DESPRE THESPIS

OPINII

DIALOGURI

CRONICA

REPORTAJ