Interviu cu Cătălina Bălălău

Cătălina Bălălău: Gala Hop îți dă ocazia să-ți fie frică și să treci peste asta

Cătălina Bălălău este proaspăt angajată ca actriță la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, absolventă a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” și de curând a fost selecționată în cadrul TIFF printre cei „10 pentru FILM”. În București încă o mai puteți vedea în spectacolul „Inamicul poporului” realizat la Teatrul Foarte Mic și dacă aveți drum prin Piatra Neamț opriți-vă în „Anul dispărut. 1996”. Pentru Cătălina Bălălău Gala Hop a fost o aventură de o zi, cu un ritm nebun, sub semnul epuizării și în același timp al bucuriei de a-și depăși propria frică. Acum un an, la Gala Hop, rolul Ada din „With a little help from my friends” de Maria Manolescu, momentul individual „Maneaua religioasă” și bonusul „Marele Bălălău și Marele său Număr” i-au adus premiul special al juriului, „Sică Alexandrescu”.

Ce anume te-a impulsionat să participi la Gala Hop?

M-am dus pitită printre ceilalți. Nu voiam să particip la secțiunea individual. Îmi doream foarte mult să particip la Gala Hop, dar nu aveam curajul necesar pentru individual. În anul acela Irina Crăiță-Mândră mi-a propus să mă duc la grup. Asta înseamna că mergeam cu prietenii și nu urma să fie atât de înspăimântător. Într-adevăr, nu a fost deloc înspăimântător…

Te-ai gândit că o să iei vreun premiu sau ai participat doar pentru experiență?

În perioada aceea nu mă gândeam la nimic, eram complet epuizată. Repetam la „Inamicul poporului” la Teatrul Foarte Mic și mai aveam un proiect „Interfața” care trebuia să iasă și cu care urma să plecăm în turneu. Eu făcusem o criză de rinichi, slăbisem patru kilograme în două zile. Nu am putut să plec de la repetiții, așa că am ajuns la Gala Hop o singură zi. Am plecat noaptea cu ghiozdanul în spate, în a doua noapte m-am întors în București și ziua am avut repetiții. Când am aflat că trebuie să pregătim și un moment individual, plus un bonus, frica mea s-a adeverit. Ideea cu bonusul mi-a surâs pentru că făcusem un clovn foarte drăguț pentru examen, Marele Bălălău, care merita să fie scos de la cutie. Dar nu știam deloc ce o să fac la individual, nici nu știam că trebuie! Într-o zi, am trecut pe la Universitate și am văzut niște creștini care propovăduiau printr-o portavoce. Atunci mi-a venit ideea să caut rap creștin. N-am putut să fac o cioacă, am vrut să merg mai departe cu această idee. Căutam o convenție care să îmi ofere un contact direct cu publicul. Bine, când am urcat pe scenă erau niște lumini care mă orbeau, dar a fost mai bine așa.

Ți se pare necesară această gală pentru tinerii din România?

Da, clar. Este vorba exact despre ceea ce spuneam că a existat în cazul meu, frica de a te duce singur și de a te prezenta. Gala Hop îți dă ocazia să-ți fie frică și să treci peste asta. Am colegi care în urma galei au jucat sau au prins proiecte mai departe. Contează să ai o validare. Da, e plăcut să vezi cum și alții cred că e ceva de capul tău, nu numai tu.

Pentru tine a fost o confirmare?

Da, a fost. Eu nu caut confirmări, dar cumva e bine să știu că nu numai mie mi se pare că sunt bună. Și dincolo de asta, eram obosită, bolnavă, epuizată, dar am ieșit pe scenă fără nicio așteptare și i-am făcut pe oameni să râdă. Eram ca nea Spirache în „Titanic vals” – „M-au ales nenorociții!” Nu-mi venea să cred. Nu mă așteptam să fie atât de relaxată atmosfera. Ori eram eu foarte încordată, ori chiar nu aveam nicio așteptare. A fost plăcut, mă încălzeam pe măsură ce jucam. Și am primit și o carte de la Radu Jude despre Yasujiro Ozu, un regizor pe care îl iubesc mult.

Este gala o modalitate de a promova tinerii? Pentru că de obicei rămân blocați în sistem…

Eu chiar nu pot să spun asta. Acum sunt angajată la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, unde sunt numai tineri, acolo există o trupă de actori tineri. Eu nu simt că tinerii nu fac ceva sau poate sunt eu izolată sau poate trăiesc într-o bulă în care se întâmplă lucruri. Pentru mine s-au întâmplat câteva… Te gândești că vin anumiți oameni și ți-e frică de ei sau îi vezi dintr-o altă ligă și tu ești într-o ligă mai mică și ai vrea să ajungi mai sus, dar de fapt la gală se schimbă situația. Poate sunt de vină marea, nisipul. Aveam impresia că lucrurile sunt foarte egale și echilibrate și că ești liber.

Ce s-a schimbat în cariera ta după Gala Hop?

S-au schimbat foarte multe lucruri. Și cred că și faptul că am luat un premiu a avut o importanță. Din martie m-am angajat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț și mă simt foarte bine aici. De curând am făcut „Anul dispărut.1996” cu Ana Mărgineanu și Ștefan Peca. Acel spectacol a fost exact ceea ce aveam nevoie să lucrez. Am terminat masterul, am participat la „10 pentru FILM” de la TIFF. S-au schimbat lucrurile. Chiar a fost neașteptat parcursul meu după Gala Hop.

Ai fi regretat dacă nu te-ai fi dus sau te-ai fi înscris oricum la un moment dat?

Da, mie nu-mi place să-mi fie frică de nimic. Cât de frică mi-ar fi fost la un moment dat, tot m-aș fi dus, tocmai pentru a trece peste pragul acesta. Eu nu fac un lucru decât dacă am ceva de spus. Nu voiam să mă duc doar de dragul de a mă duce. M-am tot gândit ce vreau să spun, dacă să spun asta… Altfel faci lucruri drăguțe și îți arăți abilitățile, dar nu cred că despre asta e vorba.

Ce crezi că încearcă să pună în valoare gala?

Exact pe noi și ce vrem să spunem. Este vorba despre noi, tinerii.

Consideri că este o experiență necesară pentru orice actor la început de drum?

Depinde, nimic nu este necesar, nimic nu trebuie. Dacă ai nevoie ți se întâmplă. Mie mi se pare important să participi.

Ce-ai învățat într-o singură zi la Gala Hop?

Apa este foarte rece noaptea. Noi aveam o idee foarte „naturalistă”. În secțiunea de grup am participat cu „With a little help from my friends” de Maria Manolescu, iar acțiunea se petrecea la mare. Am ochit o piscină și am zis că asta e! Intrăm în apă și venim uzi leoarcă și cu alge în păr. Dar noi jucam la unsprezece noaptea și era teribil de frig. Eram cu Rareș Andrici și venise momentul să intrăm în piscină. El nu știu cum a intrat, dar eu m-am udat doar până la glezne și în rest m-am stropit cu o sticlă de apă, mi-am pus alge în păr, am strigat de afară, au venit băieții să ne ia, pe jos era gresie și am alunecat înainte… Am învățat că nu e o idee bună să intri în piscină noaptea…

Cum a fost sfârșitul de gală?

Eu nu am fost acolo când am primit premiul, l-a luat un alt coleg de-al meu. Venisem în București, avusesem repetiții, rinichii începuseră să mă doară din nou, mama era la mine și avea bilete la operă… Eram epuizată. M-am trezit în taxi, în drum spre casă, cu pantalonii desfăcuți la șliț de durere, primind mesaje cu „bravo și felicitări”. Dar m-am bucurat!

Și reușești să ajungi anul acesta la Gala Hop?

Acum, la Teatrul Tineretului lucrăm „Cum vă place” de William Shakespeare, în regia lui Vlad Cristache și îmi doresc să îmi permită programul de repetiții să ajung, pentru că eu una, abia aștept să stau mai mult de o zi!