Nocturnele celei de-a doua seri a Galei HOP 2019: Duelul Caramitru-Căciuleanu și arta de a face spectacol

În cadrul Nocturnelor din cea de-a doua seară a Galei HOP de anul acesta a fost programat un deliciu de performance cu Ion Caramitru și Gigi Căciuleanu.

de Cristina Enescu

Intitulat „Pe 3 în doi” sau „Rostirea mişcării şi Dansul vorbei”, spectacolul i-a adus laolaltă pe scena Teatrului de Stat Constanța pe acești doi artiști care, deși nu mai au nevoie de prezentare, au demonstrat în fața publicului format în bună parte din tineri dans-actori că posedă veleități mai puțin cunoscute și, fără îndoială, capacitatea de a face un spectacol antrenant din practic orice.

Spectacolul a fost de fapt un exemplu delicios de mai multe lucruri esențiale în teatru: prospețime, improvizație și creativitate în arta actorului, mișcare scenică nu excesivă dar foarte expresivă, flux de energie creat și transmis prin cele mai mici dar bine interpretate gesturi, umor și naturalețe și o reală bucurie de a fi împreună și în fața publicului. Chiar dacă ambii artiști au în spate decenii bune de scenă, ceea ce au creat împreună pe scena Galei HOP a avut fluiditate, prospețime, nerv și mult umor.

Spectacolul a fost conceput ca o provocare între cei doi, un duel de poezii împletite cu mișcare și expresivitate corporală. În buna logică a magiei pe care acești doi creatori de teatru respectiv de dans știu atât de bine să o creeze, a existat și destulă improvizație, spre deliciul publicului. Au intervenit în țesătura „duelului” (și în prezența fizică pe scenă a două mânuși de box, de fapt o pereche potrivită unui singur luptător) și istorii cu „șopârle” infiltrate subversiv în recitaluri de poezie din vremea apusă și diferite istorii spumoase de la spectacole. Fiecare poezie recitată verbal și corporal a fost o ocazie excelentă pentru tinerii actori din sală de artă interpretativă și performativă deopotrivă experimentată și energică.

A fost o oportunitate rară de a vedea o evoluție scenică relaxată și cu multă substanță comică a unora dintre cei mai interesanți performeri români. Cei doi au jucat și s-au jucat într-un fel așa cum se aștepta toată lumea (adică cu detașarea și bucuria celor care nu mai au nevoie să demonstreze ceva anume, motiv pentru care pur și simplu savurează ceea ce fac), în alt fel foarte fresh, cu talente și inspirații neașteptate: Ion Caramitru a fost foarte aproape de a deveni un dans-actor cu acte în regulă, iar Gigi Căciuleanu s-a dovedit a fi un extrem de interesant recitator-interpret de poezii.

Cei doi C. au fost nu doar foarte entertaining, ci au oferit și o lecție despre arta expresivității verbale, vocale, prin mișcare și chiar prin tăceri, precum și despre măiestria de a crea un duet-duel antrenant. Le-a reușit un spectacol-bucurie de urmărit, care a fost și o reamintire a faptului că marii artiști sunt mari nu doar datorită talentului, muncii și a experienței, ci și prin (și dacă) faptul că reușesc să își păstreze prospețimea, autenticitatea și bucuria de a crea pe scenă ceva care bucură pe cei de dincolo de ea.