Shakespeare reloaded
Irina Radu

Dacă e început de septembrie, sigur umblă vorba prin târg că se apropie Gala Hop și că e păcat să nu dai o fugă pe la Costinești. Și pe bună dreptate. Fiindcă aici se pot întâmpla lucruri frumoase. Întâi de toate pentru tinerii actori, cărora le este dedicat, în principal, întregul eveniment, cât și pentru toți cei din fața și din spatele scenei. E ca un microb care te poate contamina dacă te lași purtat de val… și de briză. În acest context 5-8 septembrie ar putea presupune șansă, descoperire,  (re)educare,  afirmare,  dar poate mai presus de atât, bucurie.

Pentru participanții de anul acesta orarul zilnic se arată destul de încărcat – celor 29 de concurenți, organizatorii le-au pregătit o serie de workshop-uri, întâlniri, studii și exerciții care să îi stimuleze pe cât posibil și să le provoace creativitatea și dorința de lucru. Iar roadele sunt de văzut și de analizat pe parcursul celor patru zile de concurs. În cadrul primei seri de Gală Hop, după proba obligatorie de scenă în doi –  étude și prezentarea câtorva momente individuale, a urmat una din cele trei reprezentații înscrise la Secțiunea grup. Mai precis http://error500 cu Bogdan Florea, Andrei Radu, Lucian Ionescu, Lavinia Pele și Cosmin Teodor Pană.  O poveste regizată de Vlad Trifaș, pornind de la texte precum Hamlet, Romeo și Julieta și Richard al III-lea.  Momentul lor s-a constituit, mai degrabă, ca un spectacol în sine – prin durata care depășea cu mult timpul standard impus de regulamentul festivalului, cât și prin întreaga sa construcție. O opțiune asumată însă, o fugă ne-bună prin textele shakespeariene  care cerea în permanență încă un și ce-ar fi dacă… Și asta pentru că scenariul propus nu lasă loc de punct final, ci dimpotrivă, pare condus permanent de o nouă răsturnare de situație. Ca un refresh continuu, ca un loading page care parcă vrea dinadins să te țină în suspans. Uneori cu rost și cu inventivitate. Alteori poate prea mult și nejustificat. Dar interesant de urmărit, totuși, cum miza tinerilor actori a fost un joc al convenției și al imaginarului. În doze mai mici sau mai mari, însă schimbătoare de destin.

În ipostazele cele mai pigmentate cu umor, naivitate și totodată cu componenta magică – aceea de a  putea pune stop-cadrul potrivit, generator de acțiune – îi întâlnim pe Andrei Radu și pe Cosmin Teodor Pană, în rolurile groparilor. Cei care leagă începuturile și sfârșiturile, săpând necontenit când spre viață, când spre moarte, prin intervenții asumate, curate, realizate în chei simple. Amândoi, (in)voluntar ajung să conducă parcursul celorlalți – fie al unui Romeo (Bogdan Florea) gata de sacrificiu în numele iubirii, fie pe cel al lui Paris (Lucian Ionescu) cel răzbunător, fie  pe cel al unei Juliete (Lavinia Pele) ce se compune din mai multe eroine shakespeariene. Iar povestea întreagă ajunge să conțină mai multe posibile rezolvări.  Odată ce moartea Julietei este descoperită, izbucnește și conflictul, unul ce mocnea, de fapt, de generații întregi între Montague și Capulet, între șarmul cu care Bogdan Florea reușește să umple scena și siguranța de sine a lui Lucian Ionescu. Pe Lavinia Pele am simțit-o acum ușor nesigură, oscilând între registrele dramatice potrivite și cu o rostire pe alocuri defectuoasă. Dar îi rămân candoarea și fragilitatea gesturilor, completate, nu însă pe cât ar fi trebuit de forță.

A existat, totuși, o omogenitate a grupului, un sistem al său integru de funcționare, dar acestea nu au fost dublate neapărat de ritm, de energie permanentă în scenă. Și aici parcă s-a pierdut ceva. Dincolo de asta însă, am întâlnit un Shakespeare rescris și reinterpretat, detașat de zona clasică de abordare.  A fost restart și de la capăt, cât fiecare personaj să consume nu una, ci mai multe șanse de a acționa și de a încerca să schimbe cursul firesc al lucrurilor. Vieți multiplicate sistematic, ca niște coduri introduse în baze de date fără urmă. Erori rescrise la nesfârșit de eroi, de atunci și de acum.

Mai rămân trei zile de Hop. Trei zile de searching for Shakespeare la Gala Hop…