Adrian Dima: “Astăzi, artistul trebuie să fie și propriul său manager”

Site-ul www.galahop.ro vă propune o serie de mini-interviuri cu câștigătorii preselecțiilor pentru cea de a 20-a ediție a Galei HOP, care au avut loc în zilele de 10-12 iulie, în fața juriului format de Maia Morgenstern, Marcel Iureș și Petru Vutcărău, la Sala Mică a TNB. Ediţia din acest an a Galei HOP va avea loc între 4-7 septembrie la Vox Maris Grand Resort Costineşti. Directorul evenimentului este Miklós Bács, iar juriul va fi diferit de cel de la preselecții. Tema ediţiei aniversare a Galei HOP este: Singurătate – Suportabila singurătate a fiinţei la A.P. Cehov.

Adrian Dima este unul dintre tinerii actori care s-au calificat la secțiunea Individual, la Gala HOP, eveniment pe care el îl consideră “redutabil”.

de Florina Tecuceanu

Cine ești?

Mă numesc Adrian Dima, am 25 de ani și sunt născut în Focșani, Vrancea, pe data de 3 august 1991. Cel mai relevant rol pe care am avut onoarea să-l interpretez pe scenă este, cu siguranță, Culai din piesa “Hagi Tudose”, regia Dan Tudor. Spectacolul este în repertoriul Teatrului Metropolis.

De ce ai vrut să fii actor?

Sunt actor pentru că atunci când am ales să fac acest lucru, nimic altceva nu-mi oferea satisfacția necesară nevoii de a excela. Toate lucrurile care acum îmi alimentează nevoia de a excela sunt derivate din arta actorului.

Cum crezi că ar trebui să fie actorul zilelor noastre?

În zilele noastre, actorul nu trebuie să fie provocat doar de meseria sa, ci și de întregul univers organizatoric ce susține stilul de artă ales ca exprimare. Trăim într-o epocă în care artistul trebuie să fie și propriul său manager, iar acest lucru, în 2017, este mai adevărat ca oricând.

Ce frază dintr-o piesă celebră visezi să rostești cândva pe scenă?

“Nu există decât un singur fel de a fi egal cu zeii, să fiu la fel de crud ca ei” – Caligula, Albert Camus.

Care consideri că e marea provocare pe care ți-o oferă Gala HOP?

Nu știu dacă eu mă voi întoarce cu un premiu de la Gala HOP, dar provocarea pe care o conferă această competiție este una redutabilă: să poți sta în fața oamenilor de teatru și să produci ceva care îi impresionează nu este un lucru ușor. De aici survin și așteptările mele pentru această gală: cei care judecă trebuie să vadă concurenții ca posibili actori în teatrele, piesele și proiectele lor, deoarece cei 12 finaliști sunt cu siguranță actori performanți – altfel nu ar fi ajuns în finala acestei competiții.