Maia Morgenstern: “Vin in calitate de jurat la preselectie cu o mare emotie”

Între 10 și 12 iulie, la Sala Mică a Teatrului Național din București vor avea loc preselecțiile pentru cea de-a douăzecea ediție a Galei Tânărului Actor – HOP. În juriu vor fi marii artiști Marcel Iureș, Maia Morgenstern și Petru Vutcărău. Am vorbit cu actrița despre tinerii pe care urmează să îi vadă.

Andrei Crăciun

Ați mai fost vreodată într-un juriu de preselecție la HOP (care – iată – a ajuns la a douăzecea ediție)?

Nu, dar am fost la Costinești, în juriul de acolo. Foarte greu și acum mi-am luat inima în dinți și am acceptat. M-a sunat domnul Miklós Bács și m-a rugat acest lucru, și am primit, deși de fiecare dată când intru într-un juriu îmi jur că nu o voi mai face niciodată. Pentru că mă doare sufletul când trebuie să resping pe cineva. Îmi e greu să aleg, să decid.

Vorbim despre oameni tineri, foarte tineri, oameni care vor, pot, trebuie să arate, să prezinte, să se prezinte, să demonstreze. Am trecut și eu pe strada tinereții… Știu cum e când simți tensiunea între nevoia de a fi pe plac și o altă nevoie – de a aduce ceva nou, de a răsturna o ordine. Creativitatea umblă, lucrează, e ca un vulcan, mai ales la vârsta lor!

Dar dumneavoastră cum erați la etatea lor?

Eu eram… nu mai contează cum eram eu! Vreau să vă spun altceva: e mare nevoie de această Gală, e o oportunitate, e un prim capitol pe care îl scriu ei acum. Mai departe om trăi și om vedea. Și m-am gândit mult la ce să vă spun, și cum îmi voi pleda nevinovăția ca membru al juriului. Cum vă demonstrez eu că sunt bucuroasă, emoționată, nevinovată, inocentă? Pentru oricine dau un răspuns negativ voi fi vinovată. Cum îmi dovedesc buna-credință? E foarte greu. Să rănești pe cineva la început de drum e îngrozitor. Îi asigur că în niciun caz nu vreau asta. Știu cum e până îți aduni apele, cutremure multe sunt, cel puțin așa a fost la mine.

Am avut nevoia de a construi o șină a principiilor, pe care să umblu și să progresez. Fac și eu o călătorie în spate, atât cât securitatea emoțională mi-o permite, și spun că vin în calitatea de jurat la preselecție cu o mare emoție, cu dorința de a cunoaște. Îmi rezerv bucuria unui început. Aș vrea mult să îi cunosc pe acești tineri, să îi văd, să îi înțeleg… Le respect enorm dorința de a vrea să fie actori!

MAIA MORGENSTERN ȘI MODELELE SALE

Ați mai vrea să fiți la vârsta lor?

Nu, nu, nu! Nu-mi mai trebuie acum. Mi-a trebuit atunci. Am un bagaj grozav de emoții, de trăiri… Și nu mă alint când spun că nu vreau să mă întorc. Dacă m-ați putea crede că sunt sinceră, credeți-mă. Faceți acest efort și credeți-mă: n-aş mai vrea să am douăzeci de ani.

Aveați modele atunci?

Modele, da. Idoli, chip cioplit, nu. Îmi e interzis de religie. Modele, da, da! Dintr-un motiv foarte simplu: sunt un spectator fidel și țin grozav la condiția mea de spectator. E statutul meu preferat, e condiția mea existențială, chiar dacă sună prețios. Simt nevoia să văd multe spectacole și țin mereu să îmi plătesc biletul. Îmi dă sentimentul că am o autonomie în judecata de valoare.

Există un clișeu deja că nu mai avem noi actorii de altădată…

Hai, hai, că nu mai am putere! Avem actori! Avem tineri! Am fost într-un spectacol – “La Ordin, Fuhrer!” – cu douăzeci de tineri… Am jucat la Turda cu ei, i-am admirat enorm pentru cum au muncit!

Aveți două fete adolescente. Cum sunt adolescenții din ziua de azi? Mergeți cu ele pe la petreceri, pe la majorate?

Aș vreau, dar nu mă iau și pe mine… Dar mai mergem prin oraș, pe la terase, prin Centrul Vechi. Apreciez mult aceste gesturi de bună-voință din partea lor. Sunt generoase.

Domnul Miklós Bács cum e? La ce să se aştepte cei care îl vor întâlni pentru prima oară?

E extrem de implicat și de exigent. Și atent la studenții săi, la evoluția lor. E un pedagog foarte bun. Insuflă și motivează studenții. Foarte bine face!

Ați avut și dumneavoastră profesori de la UNATC, care să vă marcheze așa?

Da. Toți profesorii mei, dar mai ales domnul profesor Dem Rădulescu. Am avut o relație tensionată, învolburată. Culeg și acum roadele colaborării noastre: am dobândit o ordine interioară.

Ați fi avut curajul să participați?

Nu știu, la douăzeci de ani ai multe curajuri, dar unele mai trec. Mi-a plăcut că atunci când am fost la Costinești, la Gala HOP, Radu Afrim m-a luat și pe mine să lucrez cu tinerii, am cântat, am dansat, a fost foarte frumos… A fost un dialog real.

Ce sfat v-ar fi plăcut să primiți când erați la început de drum?

Aș fi avut mare nevoie de un sfat bun. Cred că e mare nevoie să îi asigurăm de dragoste și de încredere. Aş fi vrut să îmi spună cineva: e nevoie de tine, bine că ai venit!

Adâncă reverență tinerilor actori care vor veni la preselecție. Îi asigur de întregul meu respect. Și de recunoștința mea.

Maia Morgenstern, actriță