Ale, HOP!
de Maria Popovici

După un program intens ce a presupus workshopuri, repetiții pe timp de noapte, întâlniri teatrale, probe susținute și multă muncă, am ajuns la ultimul hop. A treia zi i-a adus pe scenă, pentru probele de étude, pe Mihai Nițu cu Dan Pughineanu, Marcela Nistor cu Nicole Burlacu și Cosmina Olariu cu Cosmin Stănilă.

Momentele de studiu – atât de prezente și atât de intime – au fost urmate de probele individuale și spectacolul de grup, seara încheindu-se cu secțiunea „bonus”.

În ceea ce privește secțiunea individual, prima care a urcat pe scenă a fost Maria Mitu, care a prezentat „T”, după „Pescărușul”, „Trei surori”, „Livada de vișini” și „Ivanov”, de A. P. Cehov. Maria a adus personajele lui Cehov într-o zonă experimentală. Fiecare caracter interpretat s-a identificat cu un gest aparte. Sentimentele au fost exprimate printr-o corporalitate ce a alunecat înspre coregrafie, ajungând la un final puternic și hipnotizant.

Sala de spectacole din Vox Maris l-a cunoscut și pe Paul Radu, care, după textele cehoviene „Livada de vișini” și „Unchiul Vanea”, a interpretat „99 de nenorociri”. Un personaj ușor bizar, exterior lumii lui Cehov, dar comic prin limbaj și situație, repetă o frază care necesită aprofundare din partea spectatorilor: „În fiecare zi mi se întâmplă câte o nenorocire, dar m-am obișnuit într-atât încât la toate zâmbesc, chiar și râd”. Într-un decor contrastant atât vizual, cât și în semnificație, personajul își pregătește sinuciderea într-un mod stângaci, inducând singurătatea ființei la A. P. Cehov prin binecunoscuta melodie a lui Celine Dion, „All by myself”. Subtil.

Georgiana Vișan a intrat în scenă cu „Gânduri”, după „Trei surori”. Georgiana este blocată în timp, „fetele sale” sunt absente, fapt de care este conștientă și care, evident, o afectează. Momentul său de sinceritate și de revărsare a gândurilor este întrerupt de o voce care o cheamă în cancelarie. „Trebuie să muncim. Trebuie să trăim.” se aude în repetate rânduri, inducând ideea de revenire la realitate și de nevoie de a se evada din închisoarea trecutului.

În încheiere, cu un moment de o puritate aparte, Theodora Sandu s-a „arătat” prin „MAȘArăta”, după „Pescărușul”, integrând și un fragment din „Epistola întâia către Corinteni” a Sfântului Apostol Pavel. O mireasă cu esență angelică, Theodora s-a folosit de public ca partener de discuții. Ea iubește viața, dar nu iubește viața ei. A dovedit o frumusețe aparte în fiecare moment în care a dat viață voalului său.

Al doilea spectacol de la secțiunea grup i-a adus în scenă pe Adriana Aldea, Alexandru Cătănoiu, Oana Predescu și Eliza Teofănescu, în „Trei surori”, regia Florin Liță. Un spectacol circular care esențializează absurditatea universului în care cele trei surori se află. Singurătatea este cu atât mai dureroasă, dat fiind faptul că sunt împreună. Plin de semnificații, spectacolul face o cronică a timpului și a percepției timpului, tratează subiecte profund umane și analizează aspecte precum voința, puterea de a acționa și iluzionarea de sine.

Seara s-a încheiat cu un adevărat deliciu pentru spectatori. Oboseala tuturor a fost înfrântă de momentele bonus ale participanților.

Pe cât de mică, pe atât de plină de forță. Alexandra Dușa a cântat și a surprins printr-o coregrafie experimentală în personajul unui mim. Prezentabil, la patru ace și cu o pereche de ochelari de soare albaștri drept contrapunct al ținutei, Adrian Dima a prezentat „Amintiri din copilărie”, moment în care din sală răsunau doar râsete, comicul său absorbind spectatorii. Cu un recital „foarte lent”, „mai rapid” și „intermediar”, Radu Dogaru a cucerit publicul prin vocea sa, muzica pe placul tuturor, o explozie de culori venită din lumini, dar și prin felul seducător în care a interacționat cu spectatorii. Georgiana Vișan, care a cucerit scena alături de Radu cu un moment coregrafic, s-a prezentat și cu un monolog cu un spirit revoluționar, dovedind prezență scenică. Ultimul moment bonus care a înmuiat inimile publicului i-a aparținut lui Ștefan Craiu. „Ale Hop!” intitulat, audiența a acaparat. Ștefan a intrat pe scenă și a confecționat o păpușă de hârtie care urma să devină un Cupidon. Oameni din public au devenit colegi de scenă, conduși de fragila sa păpușă înspre un moment romantic. Ștefan (prin păpușa lui) a înduioșat sala în momentul în care a adus pe scenă doi copii, o fată și un băiat, care urmau să-și ofere unul altuia inima și o floare.

Bonusul bonusului a fost Ștefan Lupu, care a fascinat printr-un moment coregrafic pe ritmuri inspirate din folclorul românesc într-un vizual deosebit, realizat din proiecțiile care, pe lângă rolul estetic, i-au fost și partener de scenă, prinzând viață prin gesturile și mișcările sale.

Așa s-a încheiat cel de-al treilea hop. Astăzi, cu emoții și entuziasm, așteptăm să aflăm cine sunt câștigătorii celei de-a XX-a ediții a Galei Tânărului Actor HOP.