Foto: Andrei Niculescu
Radu Dogaru: „Actoria este un refugiu”
Site-ul www.galahop.ro vă propune o serie de mini-interviuri cu câștigătorii preselecțiilor pentru cea de a 20-a ediție a Galei HOP, care au avut loc în zilele de 10-12 iulie, în fața juriului format de Maia Morgenstern, Marcel Iureș și Petru Vutcărău, la Sala Mică a TNB. Ediţia din acest an a Galei HOP va avea loc între 4-7 septembrie la Vox Maris Grand Resort Costineşti.
Directorul evenimentului este Miklós Bács, iar juriul final va fi format din BÓGDAN ZSOLT – actor, MIHAI MĂNIUŢIU – regizor, ANA-IOANA MACARIA – actriţă, ADRIAN SITARU – regizor film, ALEXANDRU VOICU – actor, câştigătorul Premiului „Ştefan Iordache”, ediţia 2016. Tema ediţiei aniversare a Galei HOP este: Singurătate – Suportabila singurătate a fiinţei la A.P. Cehov.
La Gala HOP 2017, Radu Dogaru concurează la secțiunea GRUP cu „De ce, Anton Pavlovici Cehov?”, adaptare după „Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec, regia Cătălin Bocîrnea. Din același grup mai fac parte: Nicole Burlacu, Irina Sibef, Alexandru Mihai Popa, Cosmin Stănilă, toți absolvenţi ai Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
de Alina Vîlcan
Cine ești?
Mă mai numesc și Nicolae pe lângă Radu și Dogaru. Mereu mi-am ascuns al doilea prenume, dar în ultimul timp mă mândresc cu el în sinea mea, fiind și numele bunicului meu și fiind un nume românesc frumos, cu o însemnătate generoasă. M-am născut în Râmnicu Vâlcea, pe 12 august 1995 și am crescut pe dealurile păduroase ale comunei Păușești-Măglași. Am terminat liceul pe profil de matematică-informatică, iar apoi am terminat actoria la Cluj-Napoca, la clasa Bács Miklós și Irina Wintze. Până acum, atât în facultate cât și în foarte mica experiență din afara facultății, am avut numai roluri relevante, căci nu cred că se poate să fie altfel.
De ce actor?
A fost mereu vorba de o apetență personală către exhibiție, apetență care, potențată de anumite conjuncturi mai mult sau mai puțin întâmplătoare, m-a adus aici. Nu acesta a fost planul, ideea e că nu a fost niciun plan. Actoria este un refugiu și chiar dacă acesta e un lucru pe care îl spune absolut toată lumea care a pus măcar puțin limba pe teatru, într-o seară, când se va publica interviul acesta, măcar pentru câteva minute, eu voi fi ultimul om care va fi spus acest clișeu. Când spun refugiu, mă refer la refugiu pentru fricile mele, sunt prea fraged și prea laș ca să iau viața în serios încă, așa că deocamdată mă mulțumesc să încerc să iau teatrul în serios.
Cum crezi că trebuie să fie actorul în 2017?
Cred că actorul zilelor noastre trebuie să fie extrem de practic, un meseriaș hotărât, cu picioarele pe pământ. De asemenea, cred că actorul nu-și mai permite să fie boem, decât poate puțin seara înainte de culcare și puțin dimineața pe stomacul gol, în rest, trebuie să fie prezent și eficace în meșteșugul pe care încearcă să-l întreprindă.
Ce frază dintr-o piesă celebră visezi să rostești cândva pe scenă?
Mda… Nu știu în ce piesă celebră se găsește replica asta, dar mi-ar plăcea să spun „te iubesc” pe scenă, într-un cadru de teatru realist, dat fiind că până acum nu am avut ocazia să o fac decât în forme ludice de teatru.
Ce așteptări ai de la Gala HOP, care consideri că e marea provocare pe care ți-o oferă concursul de la Marea Neagră?
Sper ca Gala HOP să îmi ofere mie și celorlați colegi de-ai mei participanți un teren fecund pe care să putem fructifica această oportunitate deosebită de a întâlni actori din aceeași generație, de a-i cunoaște, de a-i vedea jucând și, mai ales, de a lucra cu ei. Pentru mine, marea provocare de la HOP este să joc în fața unor oameni recunoscuți în domeniul teatral și, în general, în fața acestei bresle.