Selecţia pentru Gala HOP 2017, sub atingerea lui Cehov. Ziua a II-a

Sala Mică a Teatrului Naţional din Bucureşti. Marţi, 11 iulie. A doua zi de preselecţii pentru Gala HOP. În foaier, la pauză, poţi să îţi dai seama cine concurează şi cine a venit doar să se uite.

Florina Tecuceanu

La pauză, afară, la 38 de grade Celsius, pe treptele de beton încins, se fumează intens. Pe canapelele din foaier, se vorbeşte în şoaptă, se stă pe Facebook, se bea cafea. Cei care urmează să urce pe scenă aproape că sunt uşor de ghicit: sunt mai reţinuţi, mai puţin vorbăreţi, nu îşi butonează telefonul. Sau, dacă o fac, nu dau mult scroll. Tema celei de-a 20-a ediţii a Galei Tânărului Actor – HOP este „Singurătate. Suportabila singurătate a fiinţei la A.P.Cehov”.
Dacă Cehov ar fi contemporan cu aceşti tineri actori, oare ce status ar posta pe Facebook?

Un băiat solid, cu barbă neagră, vorbeşte singur, gesticulează, merge de colo- colo. Dacă ar face asta pe stradă, ar părea cel puţin ciudat. Aici, acţiunea sa are o logică – îţi dai seama că îşi repetă rolul. O fată zveltă ţine ochii închişi şi pare că este într-o pasă de meditaţie!

Într-un grup de trei fete se remarcă un tânăr brunet, cu pălărie cu boruri mici, de sub care curge un păr cârlionţat, negru. Îl întreb dacă este concurent sau dacă a venit doar să privească. Este concurent. Când află că urmează să facem un reportaj despre ce se întâmplă aici, îşi aranjează pălăria şi ia o atitudine uşor solemnă. Fetele râd: „Doar te înregistrează audio, nu te filmează, măh!”. Asta îl linişteşte, devine din nou relaxat. Se numeşte Dan Ionescu şi este prima oară când vine la HOP. A pregătit un colaj de texte din „Platonov”, „Unchiul Vanea”, nişte povestiri. A compus şi o melodie – cântă şi cu vocea, dar şi la câteva instrumente muzicale. Aflu că are şi un proiect muzical care se numeşte „Domnul Goe” şi care îi este la fel de drag ca actoria. A terminat în 2014, la UNATC. A venit după trei ani de la absolvire pentru că „acum a simţit că este momentul”.

L-a urcat pe Marcel Iureş pe scenă

O fată cu păr lung, pe nume Mara Țibuleac, este aici ca să vadă „cum merg lucrurile”. Numele ei îmi sună cunoscut şi mă lămureşte imediat: „Probabil aţi auzit de Lucia Țibuleac, cântăreaţă de operă. Este verişoara bunicului meu”. Mara este studentă în anul trei şi după absolvire va veni cu siguranţă să concureze la Gala HOP: „Este o rampă de lansare importantă, ai o deschidere, vin oameni să te vadă. Plus că, în ultimii ani, Gala a fost foarte promovată“, este concluzia sa.

Octavian Costin, un concurent care a venit şi în anii trecuţi, a captat atenţia cu un fragment din „Cântecul Lebedei”, apoi cu un text pe care a improvizat mult. L-a urcat chiar pe Marcel Iureş pe scenă şi i-a cerut să joace rolul unui copil de şapte ani care întreabă, la orice i se spune, „De ce?”. Marcel Iureş s-a conformat şi a rezultat ceva care a umplut sala de „electricitate”.

A fost şi în 2013 şi în 2014, la Grup, şi a câştigat nişte premii. „Am venit pentru că este ultimul an în care pot concura şi am vrut să mă testez şi individual. Tema singurătăţii la Cehov de anul acesta este foarte incitantă, iar nivelul concurenţilor este foarte bun”, spune. Octavian Costin activează într-un ONG şi dacă la toamnă ar câştiga Gala, ar dona banii ONG-ului respectiv ca să îl susţină pe el. Râde. Era o glumă, dar ar putea să fie şi aşa.

O fată cu ochi verzi, superbi, îmbrăcată într-o rochie cu buline, a jucat rolul Soniei. După ce a coborât de pe scenă, era atât de emoţionată încât atunci când şi-a spus numele, buzele ei tremurânde aproape că i-au fracturat cuvintele – iar reportofonul a redat ceva neinteligibil. „Aşa sunt eu, mereu”, se justifică. A terminat facultatea la Iaşi şi este din Chişinău, unde a urmat un liceu de muzică. S-a mutat în Bucureşti, este liber profesionist şi joacă deja în câteva spectacole. Spune că sunt şi avantaje în a fi emotiv, pentru că „eşti foarte deschis, receptezi mai uşor şi poţi să dai mai mult. La început m-am emoţionat foarte tare, dar m-am redresat pe parcurs”, comentează propria prestaţie pe scenă.

Dragoş Panait, absolvent la Facultăţii Hyperion, este la prima participare la Individual. A venit cu un fragment din „Pescăruşul”, iar cel de a-l doilea text a fost scris de el. A repetat mult înainte de a urca pe scenă, de parcă era un elev înainte de teză. „Aşa repet de fiecare dată. Nu mă tem că poate deveni mecanic, cum se spune, atâta timp cât ai emoţiile care te împing de la spate”. A transpirat foarte tare, pe frunte şi pe tâmple încă mai are broboane de sudoare. Arta este 90% transpiraţie şi 10% inspiraţie, bine a zis cine a zis!