Jurnal de Gala Hop, ziua 1 – O primă întâlnire cu tinerii actori
Odată ajunsă la Alba-Iulia, orașul gazdă de 3 ani a Galei Hop, ediția cu numărul 26, mă ardea curiozitatea să văd ce au pregătit colegii mei de breaslă. După o vară de pregătiri se simte bine această revedere cu cei pe care îi știm încă de pe băncile facultății. Pe mulți chiar am putut să îi observ evoluând de-a lungul anilor de studenție.
Ziua de astăzi (30 august) pornește cu un input provocator, în urma fabulei oferite pentru proba obligatorie intitulată „Măgarul și Catârul”. Cei 25 de candidați atât de la Secțiunea Individual cât și de grup au deschis gala cu momente de maxim 5, respectiv 10 minute de interpretare proprie a fabulei. Conceptele și temele au fost diverse, de la atacuri teroriste, la frica de moarte, problemele societății capitaliste, cowboy din vestul sălbatic, chiar și problematica măgărușilor maltratați din Santorini, actorii ne-au încântat și ne-au adus zâmbetul pe buze.
Situația actuală în care ne aflăm, având în vedere și episodul protestelor de la Hollywood împotriva dezvoltării inteligenței artificiale care reprezintă un hazard pentru industrie, este problematica pe care organizatorii galei au gândit-o spre beneficiul și găsiri unei căi de mijloc a contextului românesc: în loc să luptăm împotriva tehnologiei, trebuie căutate metode prin care să le facem propriile noastre arme. Creativitatea e un mușchi care se lucrează și se dezvoltă în timp, iar dragilor, actorii întotdeauna vor fi un izvor nesecat de creativitate.
Actorii au apelat la tot felul de metode de a include tehnologia în momentele lor: de la măști cu led, lumini de toate culorile, proiecții, chitări electrice, ochelari VR, până la televizoare. Momentele individuale nu au reprezentat o problemă atât de mare, în schimb, din punctul meu de vedere, dificultatea a apărut la secțiunea de grup (sau de cupluri, o mică glumiță din timpul momentelor, existând o singură echipă de 7 persoane, restul fiind compuse doar din câte 2 actori) unde aceeași fabula trebuia astfel interpretată încât să fie spusă de toți cei din echipă. La fel, creativitatea și-a spus cuvântul, iar aceștia au venit cu momente diversificate. Provocările de acest gen prezintă puterea actorilor de a se adapta la orice fel de situație, fie că ai un text de 10 pagini, fie că e o fabulă de câteva rânduri.
Atmosfera per total, deși există o concurență între participanți, este una caldă, și mă bucur să văd cum se susțin între ei, se felicită, se iau în brațe după momentele fiecăruia și își dau feedback constructiv. Consider că asta ar trebui să fie atmosfera în domeniul nostru, să ne ajutăm unii pe alții să devenim mai buni pentru a putea fi în stare să creăm și să livrăm împreună conținut de calitate celor care ne sprijină și își rup din timpul lor să își petreacă serile la teatru.
Trebuie să recunosc, la final toată sala era în stare să reproducă fabula aleasă. Dar cum „repetiția e mama învățării” nu strică nimănui să se întoarcă la clasicele povețe cu care am crescut.
Text de: Ioana Dajbog