Ziua 1 – Fabulele unui viitor incert

În 2023, Uniunea Teatrală din România (UNITER) găzduiește pentru al 26-lea an Gala tânărului actor (Gala Hop), de această dată, la Alba Iulia, un oraș îmbelșugat de istorie. Gala debutează cu prima probă, cea impusă: crearea unui număr de maxim 5 minute (pentru individual) și 10 minute (pentru grupuri), pornind de la fabula Măgarul și catârul, de Esop.

Fabula anticului grec, cu un scop moralizator, îndrăznesc să spun, asemănător pildei biblice Bogatul nemilostiv, s-a metamorfozat cu timpul într-o poveste pentru copii, și, în 30 august 2023, într-un text rostit de cei 25 de tineri actori (treisprezece la secțiunea individual și cinci grupuri), pe scena Casei de Cultură a Studenților Alba Iulia. 

Fabula aleasă a reușit să evidențieze calitățile actoricești ale participanților prin dicția pretinsă de simplitatea acesteia, demonstrarea înțelegerii perspectivelor fiecărui personaj în parte într-un timp atât de scurt, dar și creativitatea necesară abordării unui text „ieșit din actualitate” și transformarea acestuia prin intermediul tehnologiei (temă centrală a ediției). 

Tinerii actori au abordat textul lui Esop cu mult curaj, umor, dar și cu responsabilitate. Sunt astfel aduse în lumină o serie de teme socio-politice precum dezastrele naturale ce se petrec în lume (atât din cauza încălzirii globale, cât și a poluării), corupția și efectele nefaste ale acesteia, războiul, traiul măgarilor din Santorini (exploatați și maltratați pentru turism), dar și ordonanța de urgență vizând desființarea a numeroase instituții de cultură și petiția intitulată Opriți distrugerea culturii!. Orele alocate fabulei Măgarul și catârul au accentuat, cred, lupta lăuntrică a fiecăruia, dintre activ și pasiv (Când alegem să acționăm în viața de zi cu zi?), și totodată, a fiecărui artist prezent (Cum activăm un public pasiv?). Suntem îndemnați, cu acest prilej, să ne cunoaștem drepturile, să acționăm, să ne lăsăm ghidați mereu de moralitate și de empatie. Preocupările politice ale câtorva s-au manifestat și prin intermediul unor imagini cu un puternic impact emoțional, prin fragmente critice extrase din interviuri aparținând conducătorilor țării, sau prin fotografii ironice, caricaturale și gesturi ușor triviale.    

 

Spectatorii prezenți în sală exprimă o paletă extinsă de emoții: râd copios, privesc atenți sau chiar încremeniți. Comicul de situație (și totodată caracterul tragicomic) apare manifestat cel mai pregnant în momente precum cel în care unul din participanți imită catargiul-negustor-arab, unul dintre grupuri rostește fabula pe ritmuri de rap, și altul prezintă știrile haotic, pe teren. Măgarul și catârul devin prin paralelele create, sugestii ale oamenilor din diferite domenii de activitate (actori, corporatiști,…). Elementele folclorice (instrumente de suflat tradiționale), high-tech (camere de filmat, lumini inedite) sau macabre (sugestia sinuciderii), nu întârzie să apară.

Ecranele mari din sală (create cu ajutorul video-proiectoarelor), dispuse pe toată suprafața pereților din stânga și din dreapta spectatorilor, au fost menite să redea filmulețele de prezentare ale concurenților, să potențeze imersiunea într-un univers fățiș digitalizat, dar și să dubleze cele întâmplate pe ecranul din spatele scenei sau chiar fizic, pe scenă. 

Una dintre direcțiile principale spre care au optat actorii a fost orizontul jocurilor video. „Traducerea” și transpunerea vechii fabule într-un limbaj familiar generaților tinere (care constituie publicul teatral tot mai vizat/țintă), a creat un sentiment de apartenență spectatorilor. Performerii au experimentat mai multe medii, fie că vorbim despre jocuri de luptă (dintre erou-antierou/bine-rău/măgar și catâr) tip Mortal Kombat, despre jocuri de alegeri/Quizz tip Kahoot!, sau chiar despre lumea VR. Tema roditoare, recurentă și actuală a tehnologiei, impusă pentru a chestiona importanța prezenței actorului în scenă, dar și pentru a explora noi tehnici teatrale de montare, m-a purtat de asemenea înapoi în luna iulie, la dezbaterile din cadrul festivalului dedicat tinerilor regizori Theater Networking Talents (TNT); înțelegem deci că, pentru a „revitaliza” lumea teatrală, atât actorii cât și regizorii de toate vârstele se gândesc mai abitir ca oricând la tehnologizarea acesteia.

Text de: Miruna Grozav