Ziua 2 – Invitații la dialoguri introspective

Spre deosebire de prima zi, în care textul spectacolului a fost impus, în a doua zi a Galei Hop 2023, am putut observa mai în profunzime personalitatea fiecăruia dintre participanți (mai ales în urma unei analize succinte a motivelor alegerii temelor/textelor suport, dar și a modului în care actorii își însușesc poveștile).

Temele dezbaterilor ce s-au purtat pe scenă au determinat izbucnirea unui ansamblu de cugete și revolte în rândul spectatorilor, discuțiile începând cu relațiile disfuncționale de familie și nevoia primară umană de afecțiune, continuând cu etica profesională, condiția artistului în România (abordată de mulți dintre concurenți), și rolul teatrului în societate. Dar pentru că în viață este esențial să ne antrenăm capacitatea de a face haz de necaz, concurenții au intervenit intercalat și au destins iar atmosfera. 

Proba individuală începe printr-un dialog atent construit, cu inserții cehoviene, Ce să fac cu mâinile?, propus de Oana Jipa, dialog între clasic și modern, forme vechi și forme noi, respingere și adaptabilitate în mediile artistice. Oana se joacă cu diferența dintre bi- și tridimensional, dar și cu efectele speciale. Urmează apoi un moment răscolitor, intitulat Introspecție temporală, ce reprezintă fuziunea dintre gândurile despre sine ale lui Radu Fărcane, și confesiunile Tatianei Țibuleac (Vara în care mama a avut ochii verzi) și ale lui Oleg Garaz (Territoria). Ajutat doar de o floare galbenă și de o proiecție a unui filmuleț din arhiva personală ilustrând doi copii, cu filtru „negative image” aplicat, Radu reușește să ne introducă în universul claustrat al personajului. Sara Pongrac propune o abordare proaspătă a textului semnat de Ivan Vîrîpaev, U.F.O: creează un personaj actual, rebel, asemănător tinerilor mileniului, cu aceleași gusturi muzicale și opinii revoluționare despre viață, dar totodată destul de naiv și având probleme cu adicții de tot felul (introducând astfel informal o temă tabu și de importanță majoră). „Luna” ne îndeamnă utopic să ne dăm voie să credem în Univers, să visăm, să ne dorim să construim o lume mai bună. George Cocoș prezintă apoi, spre amuzamentul celor prezenți, numărul Dilema, după George Topîrceanu, alegere ce servește ca dovadă a faptului că prin arta oratoriei, putem spune orice poveste, indiferent de cât de mundană ar fi aceasta, dar amintește și că teatrul ar trebui să fie pentru toată lumea, nu doar pentru elite. George utilizează ecrane cu led, dar și o prezentare tip PowerPoint cu imagini ce folosesc drept sprijin al afirmațiilor „serioase” rostite. Următorul concurent, Paul Bondane, se înfățișează pe scenă cu un text propriu You Have Reached Your Daily Limit, cu inserții din Robert Bly, prin care, în mod curajos, împărtășește lumii povestea unui puști cu probleme de atașament, ce a crescut fără afecțiune paternă; subteme fiind masculinitatea toxică, dar și sărăcia tradusă în nevoia românilor de a muncii în străinătate. Personajul povestește că tatăl sau cânta la tobe, așa că și Paul cântă la tobe, oferind suport vizual narațiunii. Andrei Cristea prezintă numărul Intelectual Kinks, după 50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile, de David H. Lowenherz, aducând în contemporan imposibilitatea împlinirii unei iubiri sincere, prin intermediul superficialității aplicațiilor de dating și a rutinei impuse de acestea; Andrei suprapune tematicii și o discuție discretă despre experiența grupurilor minoritare LGBTQ+, creând astfel un mediu safe pentru orice privitor. Cristina Casian se prezintă cu un text propriu Plasturi, iar folosindu-se de tehnologie, adaugă un fragment reinterpretat de ChatGPT după Un tramvai numit dorință de Tennessee Williams; Cristina ne introduce într-un dialog despre condiția femeii în societate, dar și în familie, metamorfozată în condiția actorului în câmpul muncii; ne este amintit cum, prin ambiție și determinare, putem învinge dificultățile, fără a renunța la visele din copilărie. Maria Grosu își face simțită prezența la Gala Hop cu textul propriu Zuza se întoarce!, ilustrând tipologia cochetei și a divei care, din cauza neacceptării insuccesului, devine tot mai deluzională; trăind în propria sa realitate distorsionată. Maria își prezintă aptitudinile vocale interpretând cu succes și aplauze câteva fragmente de musical și operetă. 

La secțiunea Grup, trei echipe de tineri actori și-au construit momente care să evidențieze conexiunea și chimia dintre ei. Momentele au fost realizate în așa fel încât să fie clară absența celui de-al patrulea perete (alegere tot mai des întâlnită pe scenele teatrale românești); actorii nu s-au sfiit să se adreseze direct spectatorilor (amuzând sau incomodând pe alocuri) și să-i imerseze în povestea lor. 

Primul cuplu, format din Ama Beschieru & Robert Ioan, vorbește despre condiția artistului, în special a actorului tânăr în România, suprasaturarea pieței cauzată de numărul prea mare de absolvenți, relația cerere-ofertă (lipsa locurilor de muncă) și corupția (obținerea locurilor de muncă prin diferite subterfugii), suprasaturare tradusă în reprofesionalizare. Cei doi tineri chestionează importanța principiilor/valorilor atunci când vine vorba de „foame” (evidențiind faptul că actorii ajung să joace în reclame îndoielnice pe bani puțini pentru a se întreține). Iar cum parte din problemă pornește din fașă, Ama și Robert ironizează și sistemul de învățământ universitar, care promovează „clasele-de-maestru”/„de guru”; sistem care, ar vedea mai presus de orice acei 6000 de lei/student primiți de la stat și care formează artiști nevoiți să apeleze la o concurență profesională acerbă și dăunătoare, în loc să aspire la colaborări cât mai fructificante. 

Al doilea duo, format din Francesca Fülöp & Andrei Barbu, abordează proba cu o lejeritate aparte care face ca momentul vizibil lucrat să pară un joc de Improv (în care spectatorii sunt invitați să imite sunetele descrise de actori, însă aici ei sunt și spectatori și „improvizatori”). Fiecare spune câte o poveste, vocal și cu ajutorul unor obiecte diverse pe care le acționează în dreptul celor două microfoane, creând sunete credibile și neașteptate și realizând un soi de ASMR (în rând cu noile trend-uri). Astfel, cele două perspective ale aceleiași zile, se intercalează treptat până-n final; e povestea amuzantă a unei relații interumane fără șanse de a se forma măcar. Stilul ludic al narațiunii, ce provoacă ropote de râsete, amintește de animațiile pentru copii (și nu numai) tip Tom&Jerry, prin elemente precum: suspansul, fuga „șoarece-pisică”, lupta dintre personaje, cauzată de fapt de o serie de încurcături și confuzii. 

Sașa Pânzaru & Denissa Rogoz formează cel de-al treilea duo al zilei. Actrițele continuă „tradiția” începută cu o zi înainte (privind fabula Măgarul și catârul), aceea de a aborda probele cu umor, într-un stil alert-aparent haotic, ce permite inserarea unor intervenții neașteptate (bancuri, o fabulă, o manea,…). Rama numărului ilustrează un cuplu antitetic, cu probleme de comunicare și de conviețuire, care ne amintește însă că noi oamenii (și implicit personajele dramatice) nu spunem aproape niciodată ceea ce gândim, fapt care duce spre o profundă neînțelegere și care stă în calea recunoașterii hegeliene. Personajele sunt construite comic, însă Sașa și Denissa propun și un dialog centrat în jurul unor teme cât se poate de serioase: relațiile toxice (de cuplu, dintre femei și body-image, dintre societate și masculinitatea toxică insuflată bărbaților), abuzul psihic și sexual, aparență vs esență. 

Sunt curioasă dacă ziua a treia de concurs (care va prezenta numerele rămase atât la Individual, cât și la Grup) va propune la fel de multe invitații la dialoguri introspective și dacă abordarea acerbă a tematicii condiției artistului (și plângerile tinerilor) va fi sau nu în van. 

 

Text de: Miruna Grozav