Premii, momente și schițe la Gala HOP 2021

Așa cum Caragiale, omul de referință al Galei DansActorilor din acest an, și-a pus gândurile pe foaie în „Momente și schițe”, și tinerii actori și-au pus poezia corporală pe scenă în momente de Grup și schițe Individuale. Aceste două categorii ale concursului au împărțit cei 26 de concurenți în: 11 momente individuale și alte 5 jucate de grupuri de actori. Premiile au împărțit tinerii actori în câștigători și câștigați. Cu toții am recunoscut că HOP-ul din acest an a reunit cei mai pregătiți concurenți din ultimii ani ai acestei gale. Nu au fost unii buni și alții mai puțini buni, ci diferite viziuni pe aceleași texte ale lui Caragiale, exerciții de teatru tânăr, uneori chiar de inovație. Diploma și premiul sunt doar o formalitate ce nu poate suplini energia actorului pe scenă, îl poate face doar să își dorească să fie mai mult, să lase în urmă o bornă deja trecută pentru a urma o următoarea.

Bucuria de a juca a acestor oameni mi-a dat de gândit. Am văzut dorința de a se expune cât mai mult, de a ne convinge că ei sunt viitorul teatrului românesc și de a ne demonstra asta. Am văzut energia pe care au pus-o în jocul lor și am mai văzut jocul din energia lor. Mi-a fost dor de această prospețime în teatru, de o dinamică și de o sinceritate suprinzătoare.

Ipoteza coregrafică a textelor lui Caragiale a motivat tinerii să se ia la trântă cu clișeele care învăluiesc textele lui și să aibă viziuni noi pentru texte vechi. Piesele reinventate au fost „O scrisoare pierdută”, „O noapte furtunoasă”, „Năpasta”, „D`ale carnavalului”, dar și compilații de personaje din opera lui. „Bubico”, „Două loturi”, „Cănuță, om sucit”, „Începem”, „Broaște…destule”, „Repausul duminical”, „Politică”, „Autoportret” și alte nuvele și schițe au mai fost prezente pe scena de la Alba Iulia. Actorii au venit de prin toate colțurile țării, de la universități din Cluj (Universitatea „Babeș-Bolyai”), din București (Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” și Universitatea Hyperion), din Sibiu (Universitatea „Lucian Blaga”) și din Timișoara (Universitatea de Vest). Unii au încercat pentru prima oară să își valorifice condiția fizică, să își creeze un personaj al lor care să li se potrivească pe esență și aparență, alții au încercat să uimească prin viziuni suprarealiste, abstracte. Unii au jucat clasic, evitând exagerările, alții au exagerat departe de a fi clasici. Unii au cântat, alții au făcut percuție corporală. Unii au dansat, alții doar au sugerat gesturi simbolice. Unii și-au luat peste picior personajele, alții s-au luat în serios….

Însă juriul și publicul au ales. Munca grea a căzut mai degrabă pe membrii juriului din acest an: Rodica Mandache – actriță, Vava Ștefănescu – coregraf, Mihai Constantin – actor, Ioana Bogățan – actriță, Ala Menșicov-Vutcărău – actriță. „Ce lume! Ce lume! Ce lume!”, citat din O scrisoare pierdută a devenit „Ce concurenți! Ce concurenți! Ce concurenți!”. Cele 9 premii oferite în cadrul Galei au intrigat și bucurat publicul în același timp. Fiecare, cu subiectivitatea de rigoare, avea așteptări și preferați, dar juriul a obiectivizat totul.

Premiul „Ștefan Iordache” – Marele Premiu al Galei Tânărului Actor HOP i-a fost înmânat actriței Oana-Elena Antonovici, cea mai în vârstă dintre participante, pentru momentul „Cața, Cața, Cațaveanca”. Elementul de regie ce a ridicat sprâncene în rândul spectatorilor au fost papucii diferiți, unul cu toc, celălalt fără, care ilustrau modul în care țara noastră „șchiopătează”. Un personaj bătut și foarte vocal a fost această Cațaveancă ce a vrăjit publicul.

Premiul pentru cea mai bună actriță la secțiunea individual i-a fost acordat Dianei-Raluca Amitroaie pentru „Andrisantul necunoscut”. Un maraton de roluri travesti într-un timp foarte scurt, Diana a delimitat fiecare personaj prin voce, atitudine și elemente vestimentare eliminate. La final a rămas un simplu om, într-o bustieră neagră, ce (se) desenează pe sine. A surprins sala prin modul în care a reușit să umple scena cu energie și umor.

Cel mai bun actor, în opinia juriului, dar și a publicului, a fost Marin Lupanciuc, ce a încercat să răspundă la întrebarea „Mă crezi?”. Picioarele sale au căpătat valență artistică, chiar umană, fiecare picior reprezentând un personaj: dreptul era Chiriac, stângul, Veta, ambele personaje din „O noapte furtunoasă”. Această convenție stabilită încă de la început a fost foarte clară și de efect. Mișcarea a fost o soluție vitală pentru această viziune, iar Marin tocmai pe asta s-a bazat. A fost o idee ingenioasă pe care juriul a răsplătit-o.

Cu premiul „Cornel Todea” pentru cea mai bună trupă de actori a fost laureat spetacolul „D`ale lui Aghiuță”, jucat de Stela Cora, Andrei Cristea și Lăcrămioara Soare. Latura parodică a universului feminin al lui Caragiale se accentuează prin trimiterea lui Aghiuță pe pământ, într-un purgatoriu condus și manipulat de femei. Momentul a fost delimitat coregrafic și sonor, prin muzică și dans, pe măsură ce diavolițele se transformau pe rând în Zița, în Didina Mazu, în Zoe sau alte personaje.
Petru Mărginean a primit Cuțitul de Aur, premiul special al juriului „Sică Alexandrescu” chiar de la cel care a câștigat anul trecut acest premiu, Dragoș Ioniță. La decernare acesta a rostit cel mai sincer discurs, iar cuvintele din inimă au avut un impact mult mai puternic asupra câștigătorului decât orice alt discurs spus cu răceală. Momentul său, „Repaus”, a fost unul ingenios, cu percuție corporală și text caragialian ritmat. Apoi a fost o conversație cu „nenea Iancu”, cu dramaturgul prezent pe bancnota de 100 de lei. Cu această schimbare de perspectivă și reinventare a textelor vechi ale lui Caragiale, Petru a convins juriul că merită acest premiu special.
Andrada Oltean a primit două premii: premiul publicului și premiul pentru prestanță, rostire scenică și expresie corporală „Dorina Lazăr”. Momentul său atât de intim inspirat de piesa „Năpasta”, „Pentru faptă răsplată”, a conținut tot conflictul interior al Ancăi în limbaj corporal, presiunile bărbaților din jur întruchipându-se în același corp, cel al dansactorului. Publicul a fost convins de naturalețea mișcărilor ei, iar juriul a înțeles că Andrada poate translata orice text în poezie corporală.
Pentru că suntem cu toții subiectivi în artă, cred că este necesar să admitem că fiecare am avut favoriți la anumite categorii sau așteptări în legătură cu premiile. Momentele câștigătoare nu au fost singurele bune, ci au fost cele mai simplu de înțeles, cu semnificații mai apropiate de public și personaje cunoscute. Au fost și abordări abstracte sau pastișate foarte bune, însă nu toate mesajele au trecut de micile ecrane – pentru cei care au urmărit online – sau nu au ajuns în sală.

Gala HOP a fost bucuria noastră, a tuturor celor care am participat, ca de final de vară și începerea stagiunilor cu noi contracte și colaborări pentru cei tineri.

Teodora Minea