Ilona: „În actorie nu te salvează talentul. Trebuie să mai și muncești”
Ilona Brezoianu e de-acum cunoscută. Joacă, printre altele, în „Fata din curcubeu”, la Godot, și culege nonșalant elogii. Este, nu vă ascund amănuntul, și una dintre tinerele actrițe din țara noastră pe care le admir cel mai mult. A câștigat în acest an, ex aequo, un premiu cu Ofelia Popii la Bacău, la un festival dedicat one-woman show-urilor.
de Andrei Crăciun
Dumneaei a reușit și în cinema. Are un rol în „Sieranevada” de Cristi Puiu. A fost și pe la Cannes. Dar înainte de toate astea, acum trei ani, a câștigat Premiul „Timică” la Gala HOP, la frumoasa secțiune „Grup”. Totodată, atunci a făcut un număr individual inubliabil. S-a jucat de-a Patricia Kaas.
Premiul i-a adus, printre alte beneficii materiale, și un splendid radiocasetofon cu CD pe care încă îl are, dar – mai mult – a atras priviri curioase în breaslă. Atenție! Ilona Brezoianu răspunde întrebărilor următoare cu o sinceritate dezarmantă. Așa e ea.
Dragă Ilona, găsesc numele dumitale pe o listă de câștigători la Gala HOP în anul 2013. Cum a fost posibil? Ce s-a întâmplat acolo?
S-a întâmplat ca eu sa particip cu un spectacol la sectiunea Grup, mai exact cu unul din spectacolele mele de licență, și anume „ Aproape” de John Cariani, în regia Andreei Vulpe. Am luat premiul „Timică” pentru rolul Rhonda, dar și pentru întruchiparea Patriciei Kaas la una dintre probele la care am fost supuși și noi, participanții de la Grup.
Cum a fost atunci, la Gală? Cu ce amintiri, frumoase sau chiar dimpotrivă, ai rămas de atunci?
Gala HOP a fost o experiență de neuitat, am rămas cu multe amintiri, frumoase evident, și chiar și cu multe prietenii noi – colegi care au participat la secțiunea Individual. Am și acum câteva momente pe care mi le amintesc, cum ar fi cel al colegului Anghel Damian, sau al Ruxandrei Maniu, și multe altele.
Am văzut o grămadă de oameni talentați, adunați împreună. Era un concurs, dar în ciuda acestui lucru, pe cât de orgolioși sunt actorii în general, acolo s-au legat prietenii frumoase. E o atmosferă care n-are cum sa nu te bucure. Ești în elementul tău.
Ce a însemnat acest premiu în cariera dumitale? Ce ți s-a oferit? Ce porți ți s-au deschis? Cât și cum a contat?
Păi, în primul rând am lucrat cu Radu Afrim și cu Vlaicu Golcea, s-a născut spectacolul „Hai iu iu Nu Hey You You”, acela cu remix-uri de piese ale Mariei Tănase, și am ajuns după Gală să mergem cu el în turneu prin țară. A fost primul și singurul meu turneu. Îmi aduc aminte cu drag de el. Așa. Asta mi s-a oferit prima dată.
După care, cred că odată cu premiul și nu numai, am câștigat un pic de notorietate, ca să zic așa… Deja oamenii din breaslă vorbeau foarte frumos despre mine, și foarte mulți imi spuneau că mă știu de la Gala HOP. A contat mult, e foarte important, în meseria asta, ca oamenii să auda de tine. Pe lângă casting-uri, de multe ori, oamenii te pot recomanda.. Ceea ce e un mare plus.
De ce nu ai mai participat la Gală? Nu ți-a mai trebuit? Anul acesta ai ajuns până la Cannes (n.r. – îndrăgita actriță joacă în filmul „Sieranevada”, de Cristi Puiu)… Gata?
Nu! N-am participat pentru că în prima fază m-a speriat tema, recunosc. Nu sunt foarte pricepută la capitolul Shakespeare, și pe lângă asta recunosc și că am lucruri de făcut. Și da. Mi se pare cinstit să te retragi dintr-o competiție unde ai fost premiat și ți s-au recunoscut meritele. Să-i lași și pe alții. Și da, mulțumesc lui Dumnezeu, am de lucru… Pentru alții poate fi un start incredibil. Eu am avut startul, acum încerc să-mi iau avânt.
Ce sfaturi le-ai da tinerilor actori care în acest început de toamnă se vor afla la Costinești pentru Marea Gală?
Să se bucure de Gală, de mare, de colegi, de regizori, de atmosferă, de tot. Sunt sigură că se vor întoarce schimbați de acolo. Să nu se înverșuneze în competiție, că în actorie totul e subiectiv. Dacă cineva nu te place, asta nu înseamnă că nu ești bun. Așa că premiile contează mai puțin. Experiența e mai frumoasă ca orice premiu pe care-l iei.
Dar Ilonei Brezoianu din urmă cu trei ani – pe când avea frumoasa vârstă de douăzeci și trei de ani – ce i-ai spune?
Că mi-e dor de ea… De naivitatea aia de atunci, când abia termini facultatea, și lucrurile ți se par simple.
Te-am văzut în public la preselecțiile din acest an. Ți-a plăcut ce ai văzut? Ce ai văzut?
Unele momente mi-au plăcut, unele – nu. Adică nu vreau să fiu ipocrită să spun că mi-au plăcut toate, pentru că nu e așa. Unii colegi au lucrat mai mult la momentele lor, alții mai puțin. Cine a luat în serios preselecția a câștigat. În actorie nu te salvează talentul. Trebuie să mai și muncești. Oricum nu pot să nu apreciez curajul lor, pe care eu nu l-am avut. Dar și dacă aș fi participat cu siguranță m-aș fi pregătit foarte bine, și nu aș fi mers la întâmplare sau cu gândul că vad eu ce-oi face…
Cum sunt tinerii noștri actori? Cei care vin din urmă sunt mai buni? Vă vor mătura de pe scena publică pe dumneavoastră, consacrații?
Și noi suntem la fel de tineri ca ei. Și nu consacrați, ci poate un pic mai experimentați. Cât despre măturat, mi-e teamă să nu ajungem toți să măturăm pe la Mc Donald’s. Adică meseria asta e ca un fir de ață. Se poate rupe imediat. Nimic nu-ți oferă stabilitate permanentă. În fiecare zi te gândești, azi e bine, mâine la fel, dar peste doi ani? Sau trei? Oare ce-o să fie? O să mai joc?
„Premiile contează mai puțin. Experiența e mai frumoasă ca orice premiu pe care-l iei.”
Ilona Brezoianu, actriță
Foto: Facebook / Ilona Brezoianu