Salut! Eu sunt Fulvia Folosea și sunt o actrită pentru care HOP-ul a însemnat enorm!

Înainte sǎ ajung acolo auzeam cǎ “te duci la HOP şi nu se întamplă nimic cu tine dupǎ”.

Dar ceva nu mi se lega în cap. Am mers în 2011, fix dupǎ ce am terminat, la secțiunea grup alǎturi de colegii mei din H(eden) Garden. Am cȃştigat premiul  “Cel mai bun spectacol”, şi nu s-a întȃmplat nimic cu noi. De ce? Pentru cǎ nu e suficient sǎ fii cel mai bun. Trebuie sǎ ştii sǎ profiți de o recunoaştere, de orice fel ar fie ea. Daca un singur om te place, profitǎ!  În anul urmǎtor, m-am înscris la secțiunea individual cu un monolog după Eric Bogossian.  Am trecut de preselecție. Nu aveam nimic în acel moment. Nu mai jucam nicǎieri. Nu pǎrea sǎ mi se arate absolut nicio oportunitate de a juca pe undeva. Am plecat la Mangalia cu gȃndul cǎ trebuie sǎ fiu bunǎ, trebuie sǎ cȃştig şi că apoi trebuie sǎ profit de acestă şansǎ unică. Am cȃştigat Premiul Timicǎ, şi dupǎ festivitate am abordat toți directorii din teatrele din Bucureşti şi nu numai, prezenți la Gala. M-am întors  în Bucureşti şi în urmǎtoarele zile am bǎtut la ușile lor cu CV-ul în mână. Toți m-au primit, nimeni nu mi-a promis nimic. Au trecut vreo 4 luni, şi am primit un telefon de la directorul Teatrului National Bucureşti, Ion Caramitru. Fusesem aleasǎ pentru o colaborare, la recomandarea dumnealui şi a Ilincǎi Tomoroveanu, pentru spectacolul Micul Infern (cǎrora doresc sǎ le mulțumesc din toatǎ inima). Dupǎ Micul Infern au urmat şi alte spectacole la TNB. Apoi a venit Cockoşi, o minunatǎ colaborare cu Horia Suru, în care joc alǎturi de colegii mei de clasǎ Rareş Florin Stoica, Vlad Nemeş, şi alături de  actorul Odeonului, Ionel Mihǎilescu. Un spectacol la care țin enorm, dar care se joacǎ extrem de rar. Colaborarea mea cu Naționalul s-a transformat în angajare. Acum sunt angajatǎ de un an şi jumǎtate . Ultimul meu rol e  Ann Deever din Toți fiii mei de Arthur Miller, regia Ion Caramitru. Joc alǎturi de Sanda Toma şi Victor Rebengiuc pe scena Sǎlii Mari. Ce-mi pot dori mai mult? Şi toate astea au pornit de la… HOP. Da, HOP-ul mi-a deschis uşile care mi-au conturat începutul carierei. Era greşit ce auzisem înainte sǎ ajung acolo. Nu se întȃmplǎ nimic cu tine doar dacǎ în mintea ta gȃndeşti cǎ ajunge sǎ fii bun şi aştepți sǎ vinǎ oportunitațile la tine. Nu te cheamǎ nimeni daca tu stai cuminte în banca ta şi nu te arǎți în lume.  Sunt un caz fericit, şi da, am avut un noroc nebun, dar nimic din toate astea nu s-ar fi întȃmplat daca nu aş fi trecut HOP-ul cu multă îndârjire.

Fulvia Folosea
Actrita