Unde-i Shakespeare, e putere

În a doua seară a Galei Tânărului Actor Hop din anul acesta, (care are ca temă principală teatru-coregrafic, „dansatorul ca fenomen al teatrului actual”) au urcat pe scena Teatrului de Stat din Constanța cu un exercițiu grup intitulat Shakespeare mechanics, adaptare după William Shakespeare, tinerii viitori actori: Radu Anastas, Carmen Pascu, Mara Pogângeanu, Theodora Popovici, Paul Predușel, Radu Tudoraș și Marian Vultur, studenți la Universitatea de Arte Târgu-Mureș, specializarea Actorie.

de Lavinia Lazăr

Au avut sincronizare la începutul momentului, apoi, au devenit prea concentrați pe parcurs și s-au bazat mai mult pe tehnicitate și pe o robotizare a mișcărilor. Coregrafia evidențiază transformările personajelor și vine în completarea replicilor puternice ce au la bază mesaje ce dăinuiesc și în actualitate: „A fi sau nu a fi”,  „Am să te omor, apoi te voi iubi”, „Cu toții suntem slabi”, „Tăcere, tăcere, tăcere”. Pentru acest colaj de replici, se cerea și mai multă forță, încărcătură emoțională și mai multă tărie, mai mult crez în joc, căci totul este acolo, în cuvintele rămase de la Shakespeare. 

De fapt, mișcările devin exprimările non-verbale ale replicilor, actorii fiind așezați și pe câteva cuburi, sugerând și mai multă ambiguitate, reinterpretare, dar și momente în care intensitatea suspansului creștea. 

A urmat proba impusă, în care fiecare dintre ei a avut câte un moment individual de maximum două minute în care au respectat un set riguros de douăsprezece reguli. Un exercițiu util pentru fiecare actor. Să fii singur pe scenă și să acaparezi prin energie este, până la urmă, un pariu cu care lucrezi mult timp. În general, s-au bazat, evident, pe pantomimă combinată cu elemente coregrafice.

Următorul grup de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru și Televiziune, secția Actorie, format din Yannick Becher, Ștefan Dogaru, Francesca Fülöp, Robert Iosif, Ștefan Bogdan Liță a interpretat cu un umor fin Richard sunt eu!, adaptare după William Shakespeare. Au început cu un moment foarte bine gândit, o autoironie realizată cu tact și măsură: „Bună seara! Bine am venit la Gala Hop! Noi ne bucurăm foarte mult pentru că așteptăm de trei ani de zile să venim aici și am văzut că s-au dat teme precum Shakespeare, Cehov, Pirandello și ne așteptam să jucăm și noi un rol de acesta mare cum ar fi Hamlet, Ofelia, dar s-a dat tema DansActorul și pentru că am rămas blocați în ideea de roluri mari am ales să facem Richard al III-lea pentru că este un mare rol pe care un actor poate să-l facă.”

Oare e atât e bine să joci Richard al III-lea? Să fii în locul lui? Cum e să fii batjocorit de ceilalți și cum e schimbarea de rol? „Să vezi și tu cum e”! Asta au scos în prim plan actorii carismatici, dinamici, cu simț de răspundere. Moment care s-a omogenizat și s-a completat! Actorii au știut să se asculte pe scenă și să se completeze de la început până la finalul momentului artistic.

Actorii menționați mai sus, au realizat și proba impusă care a dovedit încă odată că merită să fie aici. Momente amuzante, momente de pantomimă, momente de reflexie ce sugerează traiectoria vieții sau ironii asupra dansului au fost câteva dintre ideile prin intermediul cărora s-au concentrat și au ales să le exprime pe scenă.

Emoțiile se amplifică în cadrul acestui concurs dedicat tinerilor actori, iar ei sunt din ce în ce mai dispuși să privească fiecare în interiorul inimii lor de DansActori.

Foto: Andrei Gîndac