Bács Miklós – pledoarie pentru profesionalism

La finalul preselecţiilor, actorul şi pedagogul Bács Miklós, cel care de trei ani se află la „cârma” Galei HOP din poziţia de director artistic, a avut amabilitatea să îmi răspundă la câteva întrebări care să rezume etapa tocmai încheiată.

Vlăduţ Burde: Cum vi se pare că au evoluat lucrurile în ceea ce priveşte Gala HOP?

Bács Miklós: Cred că în ultimii trei ani am reuşit o oarecare reconfigurare a Galei HOP în direcţia profesionalizării tinerilor actori. Deşi o manifestare cu caracter de competiţie, Gala HOP a devenit şi un laborator de cercetare actoricească, un cadru şi un spaţiu în care tinerii actori câştigă vizibilitate nu numai prin creaţiile lor, dar şi prin capacitatea de a-şi interoga propria profesie. Asta presupune un anumit curaj şi o anumită deschidere. O anumită acceptare a vulnerabilităţii actoriceşti. Cred că orice actor are nevoie de un timp şi un spaţiu în care să îşi poată desăvârşi aptitudinile fără constrângerea unui rezultat. Confruntarea cu marile texte, capacitatea de a-ţi asuma responsabilitatea autorială a propriului tău demers, definirea clară a propriei meserii prin experienţialitate au fost ideile care m-au făcut să accept directoriatul Galei HOP acum trei ani. Pe lângă redefinirea scopului Galei, cred că am reuşit şi o anumită diversificare în ceea ce priveşte vizibilitatea participanţilor, am reuşit, pentru prima oară de când există Gala,  să concepem un site al Galei care să păstreze munca tinerilor actori, am înfiinţat Agenţia HOP, care conţine mapele profesionale ale fiecărui participant (fotografii pentru casting, show reel, CV profesional etc.), am încercat, prin revista online Thespis, să deschidem un canal de comunicare dintre actori şi teatrologi, am reuşit să creăm un spaţiu adecvat Galei, prin sala de spectacole pe care o refacem în fiecare ediţie (prin bunăvoinţa colegilor de la Teatrul Naţional Bucureşti), am organizat numeroase ateliere pe teme profesionale cu invitaţi din străinătate, am asigurat perfecţionarea transmisiei live a Galei, iar prin parteneriatele cu Televiziunea Română am reuşit să prezervăm ceva din atmosfera acestor ediţii. Desigur, am şi multe neîmpliniri, dar cred că greul a trecut. Simt o anumită schimbare de mentalitate a participanţilor la Gala HOP şi asta mă face recunoscător şi mulţumit, iar singura mea speranţă este ca cei care vor urma să nu se lase ademeniţi de calea facilă.

V.B.: Ce a adus nou Gala din acest an (nivelul concurenţilor, aşteptările dumneavoastră)? Putem să ne gândim că, pe viitor, Gala va avea şi alte secţiuni?

B.M.: O evidentă atitudine responsabila faţă de meserie a participanţilor! Şi cred că acesta este şi marele câştig al ultimilor trei ani. Cu o temă extrem de dificilă, tinerii actori au realizat importanţa independenţei propriului travaliu în devenirea profesională. Temele pirandelliene le-au oferit posibilitatea de a reflecta asupra lor înşişi ca oameni şi actori. Cred că structura Galei, cu cele două secţiuni, slujeşte din plin scopul ei.

V.B.: Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, Gala HOP?

B.M.: Pentru mine personal, Gala HOP a însemnat imensa şansă şi onoare de a putea participa ca martor la căutările şi autodefinirea profesională a colegilor actori aflaţi la începutul carierei. A însemnat pariul că idealismul, câteodată, poate triumfa, că a sluji este una dintre cele mai frumoase vocaţii umane! A însemnat accentuarea fondului în raport cu forma, sau, mai precis, conturarea formei prin fond.

V.B.: În ce postură vă simţiţi mai bine – cea de pedagog sau cea de actor (cu referire la Gală, bineînţeles)?

M.B.: Din păcate Gala HOP presupune şi o postură de manager, în care nu mă simt bine deloc. Trebuie să recunosc că această postură  a prevalat în aceşti trei ani în detrimentul posturii de pedagog. Dar probabil toate îşi au rostul lor….

de Vlăduţ Burde