Provocări la reflecţie: „metafora” clovnului

Scriitor de renume, autor a numeroase nuvele, romane şi piese de teatru, Luigi Pirandello a fost o personalitate aparte în lumea literară. Greu de încadrat într-un curent literar, şi tocmai de aceea greu de digerat de către critica literară, dar, mai cu seamă, greu de interpretat şi de pus în scenă, Pirandello readuce în prim-plan două motive eminamente teatrale: masca şi personajul.

Piesele sale tratează angoasele unei epoci incapabile să mai îmbrăţişeze iluzia, ca unica soluţie viabilă de salvgardare, şi smulg măştile ipocriziei ce mistifică realitatea. Totuşi, în mod paradoxal, la Pirandello, mijloacele folosite pentru a duce la îndeplinire acest deziderat sunt cele ale camuflării, deghizării şi travestirii. Astfel, structurile compoziţionale pirandellienereactiveazăsub o nouă formulă metafora lumiica teatru.Teme sale dificil de pătruns de către actori, dar şi de către spectatori, tulbură până în străfundurile fiinţei. Chiar dacă trece adesea ca un autor dificil, greu de abordat, Pirandello, pentru care teatrul a reprezentat unica metodă de a atinge desăvârşirea, rămâne, fără îndoială, o provocare.

În spiritul acesta, după cum am menţionat deja, să îţi asumi responsabilitate punerii în scenă a unei piese scrisă de Pirandello nu este deloc o sarcină uşoară. Cei care, totuşi, se încumetă şi izbutesc să păşească pe „terenul minat” al operelor sale, dau dovadă de mult curaj, răbdare şi inventivitate. Aşa s-a întâmplat şi pe scena Sălii Mici a Teatrului Naţional din Bucureşti, la Gala Tinerilor Actori HOP. Timp de trei zile, tineri actori talentaţi (unii chiar foarte talentaţi) s-au luptat cu „problema” Pirandello, reuşind să iasă învingători, unii dintre ei izbutind chiar să îşi adjudece un loc în finala acestei gale.

Pirandello, structura ludică. Eu şi personajul, tema propusă de către organizatori, sub conducerea artistică a actorului şi pedagogului Bács Miklós, nu a fost la îndemâna oricui. Abordarea ei presupune mult studiu şi multă muncă din partea celor care şi-au dat concursul în cadrul acestei gale. Dar au existat mulţi tineri actori care au încercat şi au reuşit în „lupta” cu textul pirandellian.

O astfel de reuşită a înregistrat şi tânăra actriţă Ana-Maria Pop, absolventă a specializării Arta Actorului, din cadrul Facultăţii de Teatru şi Televiziune a UBB Cluj-Napoca. O prezenţă vie, colorată, dinamică, dar cât se poate de realistă, care a captivat publicul încă din momentul când a păşit în sală. Momentul umoristic la început, devenit tragic la final, i-a adus acesteia prezenţa în finala Galei HOP. Personal, mi-a luat ceva timp să înţeleg glisarea oarecum abruptă de la clovnul de la început şi tragismul personajului pirandellian din final, însă „metafora” clovnului m-a ajutat să înţeleg profunzimea alegerii şi frumuseţea momentul ei. Asemeni unui clovn, care, deşi, pare mereu gata să ne amuze, să ne facă să ne simţim bine, ascunde în sufletul lui traume, tot aşa personajul interpretat de Ana-Maria, deşi aparent vesel, la final, când măştile au căzut, şi-a dezvăluit adevărata faţă şi trauma din adâncul sufletului.

Ana-Maria Pop, cea care m-a însufleţit cu momentul ei, a avut amabilitatea de a răspunde câtorva întrebări pe care i le-am adresat, întrebări referitoare la personajul pe care aceasta l-a interpretat.

Vlăduţ Burde: Ce însemnă Gala HOP pentru tine? Care e miza, desigur, dacă există una, pentru participarea la aceasta Gală?

Ana-Maria Pop: Miza mea ca actor e să reuşesc ca pe scenă să prezint un moment lucrat, de calitate, care să însemne ceva şi pentru ceilalţi. Că e la HOPsau în alt festival/ loc, acelaşi gând mă poartă.

V.B.: De ce ai ales această tipologie a personajului?

A.M.P.: Am ales acel personaj pentru că îngloba cel mai bine ideea pe care am surprins-o la Pirandello şi pe care am vrut să o duc mai departe, şi anume aceea de a ne pune semne de întrebare mai profunde: «Cine e celălalt de fapt? Ce se ascunde în el? Îl cunosc cu adevărat? Cine sunt eu? De ce ne mascăm atât de mult? Cât de mult ne pierdem pe noi şi de ce»?

V.B.: Cum anume îţi argumentezi alegerea făcută, şi, mai ales, care sunt mijloacele pe care le-ai folosit în structurare personajului interpretat?

A.M.P.: Am ales în prima parte să construiesc un moment de clovnerie – servindu-mă de magie şi dans – am urmărit zeci de video-uri de pe YouTube pentru a alege cele mai juste trucuri, şi cele pe care le pot face eu, desigur, neavând dezvoltată această zonă plină de farmec şi frumos, iar în a doua parte am mers pe adevăr şi mesaj cât de bine am putut.

de Vlăduţ Burde