Give me HOP(E)!

Începând de luni, 3 septembrie, şi până joi, 6 septembrie, câştigătorii preselecţiei „Galei Hop 2018” sunt în faţa unui nou hop în cariera lor actoricească, fiind „obligaţi” să răspundă unei noi provocări, în cadrul concursului propriu-zis, la finele căruia se vor decerna probabil cele mai importante premii pentru un actor aflat la început de drum. Prin interpretarea momentelor create de ei, care au la bază scrierile lui Luigi Pirandello, tinerii actori trebuie să convingă, atât juriul, cât şi spectatorii, de talentul, creativitatea şi abilităţile lor actoriceşti. Spre deosebire de preselecţii, în această etapă a Galei vocea publicului se va face auzită. Opinia lui poate fi cuantificată şi exprimată liber, în cel mai democratic mod, prin vot prin intermediul platformei online.

De altfel, încă din debutul concursului spectatorii au fost rugaţi de către directorul artistic al Galei, actorul şi profesorul Miklós Bács, să îşi asume cu solicitudine rolul de martori, nu doar pe acela de observator pasiv, pentru că, aşa cum spunea Grotowski,„Vocaţia de spectator este aceea de a fi observator şi nu numai atât: de a fi martor. Martor nu este cineva care îşi vâră nasul peste tot, care se-nghesuie să fie cât mai aproape sau să intervină în acţiunile celorlalţi. Martorul stă puţin mai retras, nu vrea să se amestece, vrea să fie lucid, să vadă ce se întâmplă de la început şi până la sfârşit şi să ţină minte; el trebuie să păstreze în sine imaginea evenimentelor.” O misiune destul de dificilă, atât pentru actori, cât şi pentru spectatorii mai mult sau mai puţin avizaţi, ţinând cont de faptul că nici critica de specialitate nu reuşeşte într-un totul să surprindă şi să cuprindă într-o formulă unică esenţa şi profunzimea teatrului pirandellian, pendulând în aprecierile pe care le face între trăire şi raţionare, între personaj şi actor. În deschiderea festivă, concurenţii au beneficiat de o introducere inedită, în care prezenţă fizică a actorului a fost acompaniată de „amprenta” vocală (înregistrată), a personajului interpretat. O introducere lină spre lumea operei lui Pirandello, o lume în care autorul se joacă cu convenţiile scenei punând împreună adevărul cu iluzia, realitatea cu ficţiunea, reuşind să creeze construcţii ficţionale mai autentice decât realitatea. Scena devine în mod miraculos locul în care coexistă, într-o relaţie simbiotică, actorul şi personajul, ilustrând prin sinteza făcută tema galei: Eu şi personajul. La fel ca şi personajele pirandelliene, Eu, Tu, Noi toţi credem că suntem singuri, unici, „dar nu este aşa, suntem atâţia după câte posibilităţi de existenţă se află în noi”, „inevitabili ne construim singuri…şi, tu, desigur, faci acelaşi lucru cu mine”…

Alexandrina Codarcea