Gânduri pentru HOP

După ce peste Gala HOP a căzut, pentru un an, cortina, după ce cei mai buni tineri actori au cules laurii victoriei, după ce s-a scris asiduu despre preselecţii şi evenimentele de la finală, noi, teatrologii, ne-am propus să adunăm, ca într-un buchet de flori proaspete, precum tinerii actori participanţi la Gală, câteva impresii despre ce a însemnat, pentru fiecare în parte, Gala Tânărului Actor HOP 2018. Gânduri simple, în „cuvinte potrivite”, păstrând, pe cât posibil, ideea de ludic, care ne va aminti, pentru totdeauna, de tema Galei din acest an – „Pirandello – structura ludică. Eu şi personajul”.

– Şi pentru mine, ca pentru mulţi actori tineri, Gala a fost un HOP, fiind primul eveniment de anvergură la care particip. Chiar dacă, în aceeaşi calitate, am participat şi la Festivalul Studio, de la UAT Mureş, acolo terenul era oarecum favorabil, eram pe teren propriu. La Bucureşti şi Costineşti am întâlnit oameni în mare parte necunoscuţi mie, proaspăt intrat pe drumul teatrologiei. Dar a fost frumos, mult mai bine decât m-aş fi aşteptat. Am cunoscut oameni calzi, talentaţi, dedicaţi trup şi suflet artei pe care o slujesc. Am descoperit că e important să am încredere în forţele proprii şi să nu mai simt mereu nevoia de a fi aprobat de cei din jurul meu, şi cred că un aport important la această „descoperire” l-au avut tinerii actori cu care am intrat în contact, fie văzându-i pe scenă, în concurs, fie în afara ei, discutând cu aceştia şi aflându-le povestea. Îmi vine în minte un citat de-al unui alt laureat Nobel, Gabriel Garcia Marquez, care spune „Nu plânge că s-a terminat; zâmbeşte că s-a petrecut” şi, cu „bagajul” adunat de la Gală (prieteni, experienţe, fotografii), încerc să trec mai uşor peste sentimentul de tristeţe şi nostalgie resimţit o dată cu terminarea celei de-a XXI-a ediţii a Galei Tânărului Actor – HOP. Le mulţumesc organizatorilor pentru invitaţie, actorilor pentru tot ceea ce am „furat” de la ei şi colegelor de echipă (echipă având ca „redactor şef” pe lect. univ. dr. Adriana Boantă) pentru tot ce a însemnat pentru mine acest eveniment. (Vlăduţ Burde)

*

În zilele petrecute la Gala HOP m-am lăsat „furată” de evenimente. Mi-a fost destul de greu să fac mereu acea glisare de la lumea „ireală”, a iluziei scenice, la lumea reală din afara sălii de spectacol. Chiar dacă pauzele concursului îi regăsea pe tinerii actori ce evoluaseră pe scenă printre noi, teatrologii,  adeseori i-am recunoscut cu dificultate „în civil”. Iar dacă pe scenă erau mari şi puternici, Atlaşi ce par că ţin în „frâu” Universul scenic, în pauze, printre „muritori”, erau doar nişte tineri discreţi şi fragili, unii abia trecuţi de perioada adolescenţei.

La HOP am avut ocazia să petrec zile minunate împreună cu colegii de breaslă. Zile în care am râs, am discutat şi combătut pe marginea momentelor vizionate. Zile în care am scris, ne-am bucurat pentru reuşita favoriţilor noştri şi am empatizat cu concurenţii. Oricât am încercat să joc cartea obiectivităţii, nu am reuşit să nu mă emoţionez la vederea mâinilor tremurânde, să nu-mi fac griji pentru Rusalina Bona care, cu piciorul în gips, ţopăia într-un picior, de multe ori fără niciun sprijin, să nu sufăr pentru Maria Teodora Filip, a cărei discurs scenic a fost întrerupt de sunetul unui telefon mobil. În final m-am bucurat pentru toţi, premiaţi sau nu, văzându-i bucuroşi, revitalizaţi, cu satisfacţia pe care ţi-o dă un lucru bine făcut. Le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la starea mea de bine din perioada în care s-a desfăşurat ediţia a XXI-a a Galei  HOP- Gala tânărului actor. (Alexandrina Codarcea)

– La HOP am avut prilejul de a fi în postura de martor al devenirii şi perfecţionării tinerilor absolvenţi de teatru, de a asista la „travaliul” transformării cuvântului din planul auctorial în cel scenic, de a observa şi „cuantifica” prestaţia scenică a concurenţilor. La HOP am rezonat din plin cu căutările, speranţele, ambiţia şi dilema lor de „a fi sau nu – actor”. Pentru noi, tinerii critici invitaţi la Gala HOP, acest spaţiul al confruntării şi căutărilor a fost unul constructiv. Atmosfera lucrativă a depăşit-o pe cea de competiţie. Am încercat cu toţii să ne achităm de sarcinile impuse şi autoimpuse, să depăşim inerente stângăcii, să ne cizelăm slova şi să îmbrăţişăm cu responsabilitatea această oportunitate oferită de organizatori, pe care ne-am asumat-o ca pe o importantă etapă în drumul către profesionalizare. HOP este din această perspectivă un loc în care se cern valori, se modelează talentul şi se explorează potenţialul creator. Locul în care actori şi critici, deopotrivă, transmit lumii năzuinţele şi visele timpului în care trăim. Sper ca HOP să reflecte în continuarea spiritul unei generaţii.

Iolanda Blebe