Gala HOP: impresii, selecţii şi preselecţii

Cele trei zile dedicate preselecţiilor Galei Tânărului Actor– HOP 2018  s-au încheiat. Lista câştigătorilor a fost publicată.Personajele s-au întors între filele cărţilor, actorii, deveniţi din nou oameni, au plecat să-şi urmeze calea vieţii. Încerc să recompun succesiunea de evenimente şi săaccesez senzaţiile trăite şi sedimentate în aceste zile, în care am asistat cu bucurie la audiţia tinerilor actori, susţinută pe scena „Sălii Mici” a Teatrului Naţional din Bucureşti.

Dincolo de emoţia întâlnirii cu noile generaţii, de clipele pline de contradicţii, rămâne în urmă amintireapaşilor agitaţi ai concurenţilor ce taie în grabă holul Teatrului Naţional, care arată precum cerul în cea mai aglomerată zi din istoria traficului aerian. Revăd chipuri imobile şi simt zbaterea privirilor ascunse sub pleoapele închise, în timp ce actorii îşi aşteaptă, cu nerăbdare, rândul să intre pe scenă. Întrevăd mâini tremurânde care trădează emoţia, în ciuda atitudinii aparent sigure şi a unei voci pline de stăpânire, afişată pe scenă, în faţa juriului. Trăiesc intens clipele lungi, cu plictiseală picurată, ascultând ad infinitum monoloage ale aceloraşi fragmente colate, extrase din opera lui Pirandello, devenită acum parcă prea mică. Sunt martor tacit la sentimentul neputinţei generat de dorinţa de reuşi şi incapacitatea unora dintre actori de a-şi realiza acest deziderat, din cauza datelor personale, emoţiilor, lipsei de concentrare sau de experienţă. Tresar însufleţită de emoţia care mă cuprinde atunci când  „formele” care se perindă pe scenă, odată golite de amănuntele inutile, sunt umplute de conţinut.

Unul dintre momentele care mi-a trezit interesul a fost cel susţinut în etapa preliminară a Galeide către actorii Adrian Loghin şi Radu Cătană, care au concurat în cadrul secţiunii Grup. Mi-am dorit să aflu amănunte despre momentul lor intitulat „Schist”, dar şi despre cei doi tineri actori care au construit acest moment. Curiozitatea mi-a fost satisfăcută de Adrian Loghin, absolvent al secţiei de actorie din cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, colaborator al mai multor teatre din ţară, care, în una din pauzele competiţiei, mi-a răspuns cu entuziasm la câteva întrebări.

 Alexandrina Codarcea: Ce ţi-a oferit întâlnirea cu scrierile lui Pirandello?

 Adrian Loghin: Primul contact cu Pirandello l-am avut la examenul de licenţă, deşi nu eram străin de opera lui. Pentru mine este reconfortant să joc Pirandello, să îl citesc, să îl studiez. Eu aşa îl înţeleg: sparge tot ce este rutină, arată-i omului reversul medaliei, faţa pe care nu o vede, sparge convenţia ca să o poţi întări mai mult. Pentru că în momentul în care publicul vede convenţia de pe toate faţetele, din momentul în care o acceptă, este prins acolo, fără scăpare.

A.C.: Cum a decurs colaborarea cu partenerul tău de scenă, Radu Cătană, în procesul de creaţie a momentului vostru comun?

A.L.: Cu Radu mă ştiu de ceva timp, am colaborat în proiecte mai mărunte, facem împreună figuraţie la un spectacol şi m-a ajutat la partea tehnică, atunci când am avut nevoie. Când m-am hotărât să mă apuc serios de pregătirea unui moment pentru Gala HOP am găsit „Omul cu floarea în gură”. Mi s-a părut o operă extraordinară, mai ales datorită dualităţii din discursul personajului, aşa că m-am gândit că ar fi minunat să găsesc pe cineva cu care să mă pot identifica, dar să ne identificăm din părţi diferite ale problemei. „Schist”s-a născut din multele discuţii ale noastre referitore la modul în care vom putea aduce în scenă această dualitate, la cum vom putea crea în loc de două personaje un personaj rupt în două, la cum am putea face ca acest concept să devină plauzibil şi, totodată, să fie înţeles, şi să funcţioneze scenic, respectând rigorile şi limbajul artei spectacolului. Din nevoia aceasta am găsit şi alte modalităţi de expresie în afara celor clasice: dedublări, ieşire din personaj, discuţii ale actorilor ( «măi, cum facem aici?», «de ce facem asta? », «păi nu înţeleg», «de ce nu înţelegi?») şi aşa am ajuns la produsul prezentat. Mai lucrând, mai şlefuind, cred că vom ajunge să facem ceva tot mai frumos.

A.C.: Care este pentru tine miza acestei competiţii?

 A.L.: Nu văd neapărat o miză. Văd o experienţă, o ocazie de a te expune în faţa celorlalţi şi în faţa ta, o ocazie de a cunoaşte oameni, de a te face văzut în măsura în care poţi. Este o experienţă, iar experienţele sunt importante pentru că ele ne vor şlefui, sau nu, în personalităţi. Este o oportunitate de a cunoaşte oameni cu care să lucrezi, care să aibă răbdare să lucreze cu tine, să te descopere, să îi descoperi, să descoperiţi ceva împreună.

A.C.: Adrian Loghin, actor, 50 de ani…continuă, te rog, ideea.

A.L.: Da, VISUL este ACOLO şi îl întâlnesc în fiecare zi. Eu, 50 de ani, lucrând cu Teatrul „Matei Vişniec”din Suceava, pentru că sunt din Suceava şi Teatrul de acolo a început să se facă cunoscut, şi să fie tot mai renumit. Îmi doresc să predau pentru că am început să simt bucuria de a face acest lucru şi îmi doresc să joc, cu libertatea şi cu bucuria unui om care ştie că, deşi teatrul e pericol, e mult mai periculos să nu-l trăieşti.

Am regăsit cu bucurie numele lui Adrian Loghin şi al partenerului său de scenă, Radu Cătană, pe lista câştigătorilor preselecţiei pentru Gala HOP – 2018, secţiunea Grup, şi sunt curioasă de felul în care va străluci Schist-ul, în toamnă, la Costineşti, în urma şlefuirii îndelungi de către cei doi creatori ai săi.

de Alexandrina Codarcea