Jurnalul de spectator, pe repede înainte

E joi, prima zi destinată audiţiilor. Ajungem şi noi, teatrologii, la preselecţiile Galei Tânărului Actor-Hop 2018. Directorul artistic al Galei, Bács Miklós ne întâmpină amabil, şi ne spune câteva cuvinte despre tema ediţiei acestui an competiţional. În ceea ce priveşte atribuţiile noastre, ne încurajează să scriem despre tot ceea ce ne trezeşte interesul, să ne aşternem pe hârtie impresiile în mod liber, dincolo de orice constrângeri formale sau exterioare, într-un cuvânt, „să ne exersăm pana”.

Puţin stingheri, pentru că nu facem parte nici din grupul actorilor şi nici din cel al juriului, înarmaţi cu carneţele şi răbdare, ne încordăm la maximum atenţia. Cu toate că atmosfera este prietenoasă, lipsită de atitudini arogante şi priviri dezaprobatoare, emoţiile se simt în aer. Vorbim în şoaptă pentru a nu-i deranja pe concurenţii care se pregătesc să intre în scenă. Fiecare încearcă să se relaxeze, în felul lui. În holul sălii o fată îşi reciteşte cuminte rolul, un băiat se plimbă agitat trasând cărări pe mocheta podelei, o altă fată îşi scutură mâinile de parcă ar vrea să scape de propriile-i degete. Încercăm să intrăm şi noi în joc, să îi destindem, improvizând în felul nostru, ironic, un moment ludic, agăţând covrigi în cozile câinilor de tablă din grupul statuar „Haita” expus în holul Sălii Mici al Teatrului Naţional de artistul Aurel Vlad.

Începe preselecţia, actorii se perindă unul după celălalt pe scenă. În iureşul creat de personaje, replici, stări, mişcări, gesturi, priviri încerc să îmi notez despre fiecare câteva impresii. Sunt mulţi, foarte mulţi. Responsabilitatea „verdictului” e imensă, atât pentru juriu, cât şi pentru noi, teatrologii. Încerc să mă relaxez şi să fiu atentă la cei care, într-un fel sau altul, ies în evidenţă. Concurenţii se succed cu repeziciune, la fel şi monologurile interpretate. Multe dintre ele, fragmente din opera lui Pirandello, sunt dramatizări mai mult sau mai puţin fidele textului original. Abia atunci realizez cât de dificil este pentru un tânăr actor să reuşească să „umple” scena fără a fi susţinut de o scenografie şi de parteneri de joc.

Surpriza de a recunoaşte acele personaje despre care Pirandello spunea că „sentimentul pe care ele îl degajă evocă imaginile expresive, le grupează şi le combină. Amănuntele de prisos dispar; tot ceea ce e impus de logica vie a caracterului e adunat şi concentrat  în unitatea unei fiinţe, ca să spunem aşa, mai puţin reală şi totuşi adevărată”, îmi este oferită de Maria Teodora Filip. Într-una din pauze, o reperez pe tânăra actriţă într-un grup de participanţi şi o rog să-mi spună câteva lucruri despre ea.

Alexandrina Codarcea: Te rog să te prezinţi în câteva cuvinte.

Maria Teodora Filip:Sunt Maria Teodora Filip, am 25 de ani, sunt actriţă, am absolvit cursurile secţiei de actorie la UNATC, la clasa d-nului profesor Florin Zamfirescu, în anul 2014, după care am urmat cursurile programului de master. De altfel, o experienţă care m-a ajutat foarte mult pentru că am lucrat în sistem de producţie, în sensul că un spectacol se pregăteşte pe parcursul unui an de zile. În 2015 am participat la Gala HOPşi am câştigat premiul pentru Cea mai bună tânără actriţă. Ca urmare mi-au fost propuse nişte colaborări pe care încă le mai am şi astăzi. Cred că dacă nu aş fi participat atunci la Gală, nu că nu aş fi făcut nimic, dar mi-ar fi fost mult mai greu.

A.C.: De ce ţi-ai dorit să participi şi la această ediţie a Galei HOP?

M.T.F.: Pentru că este ultimul an în care pot să particip şi mi-am dorit să regăsesc acea atmosferă, diferită de cea de la un casting sau o audiţie în vederea ocupării unui loc într-un teatru. Când am ieşit de pe scenă, şi acum şi de fiecare dată când am participat la acest concurs, nu am simţit apăsare, n-am simţit o greutate, nu am simţit că oamenii mă judecă, că sunt privită cu ochi critic. Am vrut să retrăiesc această atmosferă şi nu numai atât. În ultima perioadă, în cariera mea de actriţă a intervenit o schimbare, în sensul că activitatea artistică a devenit mai puţin creativă. Nevoia de a-mi găsi un loc într-un teatru de stat m-a făcut să-mi uit scopul iniţial, acela de a juca cu plăcere şi nu numai de a demonstra că ştiu să joc. Eram exact cum spune Nina în „Pescăruşul” lui Cehov «Nu mai ştiam ce să fac cu mâinile.»

Mi-am dorit să particip la această preselecţie şi ca să îmi dau seama în ce măsură mă pot concentra în aşa fel încât  să fac abstracţie de tot ce este în jurul meu, să trec de la o miză falsă la una cu adevărat creativă şi să fac lucrurile pentru bucuria mea, bucurie care automat se transmite şi spectatorilor.

A.C.: Cum ţi-ai pregătit momentul pentru preselecţie?

M.T.F.: Am început să mă pregătesc din timp, imediat după ce s-a publicat tema Galei HOP2018, am citit mult din scrierile lui Pirandello şi mi-am dat seama că nu înţeleg nimic, deşi tema mea de licenţă avusese la bază piesa „Şase personaje în căutarea unui autor”, doar că, pe vremea aceea, am fost ajutată de d-na profesoară Mirela Gorea şi mă simţeam protejată. Neştiind de unde să pornesc am început să subliniez pasaje din opera lui Pirandello care aveau un mesaj pentru mine. M-am gândit luni de zile cum aş putea să unesc aceste fragmente astfel încât să creez o situaţie. Le-am scris pe o foaie de hârtie în ordinea în care le-am subliniat şi mi-am dat seama că se potrivesc, au sens, fără ca măcar să modific ceva. Am început să înţeleg nişte lucruri şi am realizat că Pirandello este un autor foarte generos. Mi-a rămas în minte acel fragment în care  personajele se găsesc într-un fel de stare de incomunicabilitate tocmai din cauza cuvintelor «Cum putem să ne înţelegem, dacă, în vorbele spuse, eu pun sensul şi valoarea lucrurilor, aşa cum sunt ele pentru mine, iar celălalt care mă ascultă le dă, inevitabil, sensul şi valoarea lucrurilor pe care o au pentru el, în lumea lui lăuntrică.» Am realizat că de aici pleacă întreaga construcţie a rolului, de la vorbe.

 AC: Cum te vezi peste zece ani?

 M.T.F: Mă văd eliberată de toate problemele pe care mi le creez singură, liniştită că lucrurile pe care le fac în sfera artei actorului, le fac cu adevărat, că au profunzime, că vorbesc, că au un mesaj.

Mă despart de tânăra actriţă urându-i să ne revedem la Costineşti, în septembrie şi mă întorc în sala de spectacol dornică de alte „surprize”.

P.S. Urarea mea, se pare, a fost de bun augur, pentru că numele Mariei Teodora Filip figurează pe lista câştigătorilor preselecţiei pentru Gala HOP-2018, secţiunea individual.

de Alexandrina Codarcea