These are the Champions, my friend

A 25-a ediție a Galei Tânărului Actor HOP s-a încheiat în glorie cu partitura bine cunoscută: „We are the champions”. (Și un after party pe cinste, dar astea-s detalii.) Premianții din acest an sunt: Laura Gabriela Oana (premiul „Ștefan Iordache” – marele premiu al Galei Tânărului Actor HOP), Maria Grosu (premiul pentru cea mai bună actriță, secțiunea individual), Cristina Danu (Premiul „Sică Alexandrescu” – premiul special al juriului), Tudor-Grațian Manea (premiul pentru prestanță, rostire scenică și expresie corporală), Sara Pongrac (premiul „1/10 pentru FILM la TIFF”). Premiul „Cornel Todea” pentru cea mai bună trupă de actori l-au revendicat Andrei Duțu, Dragoș Ioniță și Laura Gabriela Oana.

Premiile publicului au fost luate acasă de Gabriela Porumbacu (Cea mai bună actriță), Robert Agape (Cel mai bun actor), iar Eduard Crucianu, Andrei Mărgineanu, Mihai Andrei Pleșa, Sara Pongrac și Paul Ștefan Tonca au fost aleși drept „Cea mai bună trupă de actori”.

Ar fi acum momentul să vedem ce a făcut fiecare din ei.

Să-ncepem cu Laura Gabriela Oana. Cum gluma s-a arătat a fi recurentă, vom păstra tradiția și vom menționa că Oana este numele de familie. Laura, așadar, a prezentat la secțiunea individual un moment din musicalul „Company” intitulat „Doamnelor de la Brunch”. La cerința de a se descrie în cinci cuvinte, Laura a ținut să clarifice confuzia numelui, poate din modestie, poate nu. Probabil s-a confruntat des cu această nelămurire și era oportunitatea perfectă pentru a evita confuzia. Din ce am văzut în cele trei zile ale Galei, aș suplini secțiunea cu cinci adjective: modestă, captivantă, sinceră, amuzantă, dedicată. Când există un termen de comparație sau un model copleșitor pentru partitura abordată, precum reprezentația lui Patti LuPone a aceluiași moment, e greu să propui ceva deosebit. Laura și-a asumat însă, incontestabil această partitură. Ne-a făcut să râdem alături de ea, să o susținem, să toastăm în sinea noastră pentru „doamnele de la Brunch”. Pentru toate doamnele. Prezența ei a ridicat energia sălii și am așteptat cu interes următoarea ei apariție pe scenă.

Maria Grosu, o explozie de energie. „Zuza” din 14G a făcut un spectacol total, trecându-ne prin diverse genuri muzicale și etalându-și calitățile vocale extrem de variate. Maria e fără doar și poate actriță de musical. Trecerile fluide și extrem de controlate, mimica și gesturile personajului, întreaga ei prezență a umplut scena și a cucerit publicul, molipsindu-l de dorința de a i se alătura în cântec. Am fost trup și suflet alături de Maria, cu gura până la urechi.

Cristina Danu a propus o gamă foarte diversă de personaje, de la un soi de matroană de o vulgaritate a la Moulin Rouge în „There’s gotta be something better than this”, la o concurentă naivă la concursul de Miss în „Sexy”, apoi o femeie matură rănită în dragoste în „The winner takes it all”. Ne-a trecut printr-un rollercoaster de stări și emoții neașteptate, arătând că excelează atât la capitolul comedie, cât și în dramă. Să nu mai zic de calitățile de dansatoare…

Tudor-Grațian Manea a ales un personaj dificil pentru momentul său, atât din punct de vedere al subiectului cât și luând în considerare psihologia personajului. Actrița Dorina Lazăr a apreciat curajul lui Tudor de a prezenta „Năpasta lui Tevye” din „Scripcarul de pe acoperiș”, oferindu-i premiul său special pentru rostire și prestanță. La proba impusă Tudor a abordat un personaj diametral opus, arătând că nu se cramponează într-o anumită tipologie. Personajul lui de la proba impusă nu mai era sigur pe sine și sătul de greutățile vieții. Era un băiat tulburat la început de drum care nu știa încă încotro o va apuca.

Sara Pongrac a fost o „femme fatale” pe cinste în „Te iubesc, dar nu pe tine”. Grupul ei a câștigat aprecierea publicului pentru momentul lor. Toți concurenții au dat dovadă de inventivitate, dar să te apuci să reinventezi maneaua… A fost un moment pe care nu aveai cum s-l anticipezi. Stăteai și-i priveai și te-ntrebai ce minunăție mai scornesc.

„(încă un) Musical” a primit de asemenea o apreciere importantă, premiul „Cornel Todea” pentru cea mai bună trupă de actori. Andrei Duțu, Dragoș Ioniță și Laura Gabriela Oana au fost un trio remarcabil. O echipă bine închegată, cu o chimie evidentă. Sunau bine împreună, arătau bine împreună, au convins și publicul să li se alăture bătând din palme ritmul lor. Au creat atmosfera unui spectacol profesionist, dincolo de concurs. Și pe lângă factorul de divertisment, au introdus un element mult mai valoros – educația. Cum altfel am fi aflat termenul științific pentru viespea comună, calitățile gospodărești și aerodinamice ale bondarului, anxietățile plantelor…

Noroc că există premiile publicului, deoarece concurenții sunt mulți și parcă i-am premia pe toți în vreun fel. Nu avem cum să facem asta, dar cel puțin o parte din ei pleacă acasă cu un premiu. Altul pe lângă experiența concursului.
Gabriela Porumbacu a fost favorita publicului. Tuturor ne place să facem glume despre alții, dar autoironia cere un alt tip de îndrăzneală. Gabriela a câștigat publicul cu franchețea și lejeritatea ei. Știți cum se spune, trebuie să fii serios, nu să te iei prea în serios. Ar fi fost interesant să o vedem abordând și un alt tip de personaj, diferit de zona sarcastică și rece. Poate a fost o schemă să o căutăm după aceea la teatru. Sunt sigură că repertoriul ei nu se rezumă la o singură tipologie.

Iar ultimul premiat, dar nu cel din urmă, a fost Robert Agape, actorul preferat al publicului. Robert a avut tupeul incredibil de a susține că-l urăște pe Shakespeare. Șocant, știu. Bine, până la capăt s-a dat pe brazdă și a devenit simpatic, recunoscându-i și el calitățile. Momentul lui s-a numit „God, I hate Shakespeare”. Am remarcat cu interes tranziția de la personajul în pantaloni de piele și bocanci, la cel în costum clasic cu pălăriuță și baston. Dacă în primul era pus pe ceartă, în al doilea s-a dus în capătul complet opus. Momentul confesiunii lui a fost sensibil și emoționant și, evident, a reușit să impresioneze publicul.

Aceștia au fost premianții. O să folosesc o formulare foarte clișeică, dar chiar dacă nu au câștigat un premiu, cu toții au fost câștigători. Spectatorii i-au văzut, i-au apreciat, i-au simpatizat și ne vom aminti de ei cu drag. Și, desigur, le vom urmări evoluția.

Andreea TELEHOI